Lecturi

Am creat această pagină, pentru că mă roade de mai multă vreme ideea de a îmi nota cărţile pe care le citesc şi de a rememora ce cărţi am citit de-a lungul anilor.

Sunt un cititor „înrăit”. Îmi place să citesc, pentru că am ajuns la concluzia că este total contraproductiv să plăteşti un profesor pentru tot ce vrei să înveţi. Ar însemna să munceşti toată viaţa pentru a plăti tot felul de profesori. De ce să fac asta?

Apoi, a venit întrebarea

Cum să scap de profesori şi de „taxele şcolare”?

Aşa am descoperit cărţile.

Când am descoperit asta? Pe la vreo 8 ani şi jumătate când, am constatat că sunt sătul de ping-pongul la care eram supus şi de părinţi şi de învăţătoare. Apoi am descoperit că jocul de ping-pong este slăbiciunea universală a aproape tuturor celor care, funcţionează pe post de cadre didactice, şefi de diverse calibre, în diverse roluri sociale. Profesorii din şcoală, liceu, facultate, postuniversitare, cursuri Yoga, Reiki, Inforenergetică…

Ping-pong aici, semnifică formule de genul:

De ce omul este chel şi maimuţa are păr peste tot, dacă omul se trage din maimuţă? (Clasa I)

Lasă, că o să înveţi mai târziu, la ciclul II!

De ce există războaie?

O să înveţi la istorie, mai încolo! (Clasa V)

De ce viteza luminii este cea mai mare viteză din Univers?

Înscrie-te la doctorat şi o să te lămureşti când o să faci documentarea! (Facultate, anul I, TCO)

 

Aceleaşi întrebări le-aş pune şi azi, tuturor celor care se dau pricepuţi prin instituţiile de învăţământ, dacă aş avea o cât de mică speranţă să capăt alte răspunsuri decât cele de mai sus. De altfel, spre dezamăgirea ta, deja am făcut asta… Răspunsurile au fost uşor diferite, pentru că am altă vârstă şi oamenii s-au temut să mă provoace printr-o atitudine deschis agresivă, paternală. Esenţa răspunsurilor, este însă tot tegiversarea. Adică, declinarea răspunderii. „Eu sunt profesor şi fac ce scrie în programa analitică. Şi asta, vine de la Minister. Dacă ar fi după mine, aş şti eu ce să fac.”. Aiurea! Minciuni călduţe şi agreabile! E o modalitate de a amâna deznodământul, de a învălui în ceaţă un Adevăr numit incompetenţă şi iresponsabilitate. Înţeleg dintr-o astfel de atitudine că pentru aceşti oameni, ministerele sunt „buricul pământului”. Pentru unii. Pentru cei mai mulţi, DA, altcineva, oricine altcineva, trebuie să îşi asume răspunderea pentru ceea ce fac ei. Iar instituţia dă un aer de legitimitate iresponsabilităţii, deoarece e „răspunderea tuturor şi a nimănui”, după cum am văzut. Am văzut în repetate rânduri; la alegeri, după alegeri, în 1989, 1990, 1991, … şi chiar în 2012. Acolo unde oamenii refuză să mai fie animale docile, duse de la spate cu biciul sau din faţă cu morcovul, intervine jandarmeria, poliţia, armata, securitatea, după caz.

 

Aşa am ajuns să descopăr şi să preţuiesc acest „ceva”, numit Universul cărţilor.

John Ford, fondatorul companiei Ford, când era întrebat cu ce se ocupă, sau ce meserie are, obişnuia să spună:

„Gândesc! Se pare că este cea mai grea meserie din lume! De aceea sunt atât de puţini care se ocupă cu asta!”

Eu dau o altă interpretare termenului „gândesc”. CONŞTIENTIZEZ.

Conştientizarea, este în viziunea mea acel proces în care fuzionează Mintea şi gândirea cu Inima şi emoţiile.

Iar aici, orice carte îmi poate fi de folos. O carte bună, condensează o experienţă de viaţă care durează ani, în câteva zeci sau sute de pagini.

Se spune că există trei categorii de oameni:

  • Cei pentru care, învăţătura rămâne o pierdere de vreme, oricâte greşeli ar face;
  • Cei care învaţă din propriile greşeli;
  • Cei care învaţă din greşelile altora.

 

Am descoperit că îmi place enorm să învăţ din greşelile altora. De aceea, citesc mult. Uneori însă, ignoranţa mea are aşa o dimensiune megalitică, încât mă văd nevoit să fac propriile mele greşeli…

Îmi place să cred despre mine că m-am lăsat de obiceiul contraproductiv de a copia greşelile altora şi îmi concep singur greşelile!

 

Închei această pagină, cu precizarea că articolele în care scriu despre cărţi şi ce anume am citit, pot fi găsite accesând CATEGORIA LECTURI. (Se deschide în pagină nouă)

Titlul articolelor, va fi simplu de tot: „Lecturi 1”, „Lecturi 2”, etc.

 


Vizualizări articol: (39)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>