Româneşte-aşa a fost!

Româneşte aşa a fost!

 

HRISTOS A ÎNVIAT!

 

Astăzi, mi-a venit o idee pe care o şi pun în practică!

Motto-ul este cel de mai jos:

Româneşte-aşa a fost:

Să te-nduri după putere,

Să te-nduri de cel ce-ţi cere

Milă şi-adăpost.”

 

Pentru cei care îşi mai amintesc cu plăcere despre “Z” Casa de Cultură Mihai Eminescu, de Cenaclul Flacăra, de Phoenix, de Anda Călugăreanu cu “Precupeţii” şi în general de anii ’70 – ’80, sunt convins că pe lângă Sfinx cu “Zamolxe”, Nicu Alifantis cu “Verde crud”, “După melci”, se mai găseşte şi amintirea acestei piese muzicale. Am uitat cine o cânta. Socaciu? Şeicaru? Altcineva?

O vagă reminiscenţă în memorie, îmi sună a “Victor Socaciu”, dar poate mă înşel…

Aşa încât, mi-am propus să discut aplicat la “Româneşte-aşa a fost!”, DESPRE LIMBA ROMÂNĂ.

Şi vreau să discut despre limba Română, pentru că sunt blogger, scriitor şi pentru că mai ales în ultima vreme, văd că o puzderie de bloggeri ignoră faptul că sunt români şi scriu fără diacritice, fapt pe care eu unul, îl consider o lipsă de respect de sine ELEMENTAR. Dar mai sunt şi filo-americanismele şi încă multe altele de spus.

Cui îi e ruşine că e român, după părerea mea, e liber să plece unde o vedea cu ochii. Iar dacă stă, atunci să-mi arate prin tot ceea ce face, prin tot ceea ce ESTE, CĂ ESTE ROMÂN.

M-am săturat de toţi ALOGENII cu cetăţenie română care aleargă după sinecure şi diplome.

Am ales să fac ceva, după cum mă pricep şi după cum mă duce mintea. Am făcut şi voi continua să fac, atât timp cât m-o mai îngădui Dumnezeu să fac umbră Pământului.

Cred că măcar atât o merita şi Eminescu şi Nichita, de a cărui frică, am tot amânat să public ceea ce scriam. Dar asta, e o altă poveste pe care poate că o să o spun într-o zi.

E şi asta o piatră pe care am cărat-o după mine şi de care trebuie să mă descotorosesc într-o zi.

Aşadar, dacă îţi place să fii Român (DA, cu mare!), să-ţi placă înainte de orice să te respecţi pe tine însuţi, perfecţionându-ţi limba şi exprimarea în LIMBA ROMÂNĂ, în fiecare zi. Iar dacă eşti blogger, cu atât mai mult te ţin răspunzător pentru ceea ce faci cu Limba Română, pentru că asta, ESTE UN BUN NAŢIONAL. Şi dacă pe tine te respecţi cam cât respecţi o ceapă degerată, E PROBLEMA TA. Dar dacă umileşti Limba Română, atunci mă umileşti pe mine. Şi asta, s-ar putea să îţi trec cu vederea, când oi ajunge vreun mare sfânt. Docamdată, sunt un om şi-atât. Şi ca om, mă mai enervez şi când mă enervez, uneori scriu. CA ACUM.

Ce-am avut de zis, am zis!

Duminică faină, ROMÂNE!

Şi ţine minte, că:

 


Vizualizări articol: (260)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

4 thoughts on “Româneşte-aşa a fost!


  1. Sunt perfect de acord.
    Trebuia să fie cineva care să ia aceste hăţuri în mâna sa şi mă bucur cpă tu ai fost acela.
    Să scrii, să citeşti, să vorbeşti româneşte în România (pentru mine Patria mea, restul fiind ţări) mi se pare o chestiune de bun simţ adresată nu nativilor neaoşi ci celor ce doresc a-şi creşte nivelul cultural ori cifra de afaceri.

    Apropo, cum se zice corect : Paşti Fericit ! ori Paşte Fericit ! ?
    Am nişte răspunsuri primite pe canale diferite însă aştept cu drag şi părerea ta ori a cititorilor care după cum se ştie au mica materie cenuşie dezvoltată.

    Vă îmbrăţişez,
    ovidius


    • Hristos a înviat!
      Ovidiu, mulţam pentru trecere!
      A porni o polemică pe tema “Paşte” ori “Paşti” mi se pare o treabă de parlamentar.
      Pe de altă parte, potrivit unor opinii, forma corectă trebuie determinată printr-o analiză comparativă a etimologiei termenului.
      Din păcate, o astfel de analiză depăşeşte nivelul meu de competenţă lingvistică.
      Alegerea mea, este “Paşte”.
      O posibilă argumentaţie a făcut cândva un om pe care l-am iubit foarte, în ciuda unei oarecari agresivităţi, parţial justificată însă: GEORGE PRUTEANU. L-am iubit, poate şi pentru că se străduia să argumenteze inteligibil.
      Motivaţia alegerii mele ar fi următoarea:
      (A) PAŞTE: Semnificaţia (de la semantică) verbului “a paşte”, este aceea de a se hrăni.
      “Veniţi şi luaţi din trupul şi din sângele meu”, spune Isus la cina cea de taină.
      Pe de altă parte, experienţa mea ca clarvizionar, îmi spune că, oamenii în momentul tranzitului dintre Ajun şi Paşte, emit mai multă Lumină SUBTILĂ. Presupun că din acest motiv se spune că “se aprinde Lumina în Noaptea Învierii”. Lumina fizică, e doar o consecinţă a amplificării acelei vibraţii în acel moment special. De altfel, există o serie de magicieni care pot aprinde diverse obiecte inflamabile, prin puterea gândului (a se vedea Wallace D Wattles, James Allen, şi Joseph Murphy).
      Eu privesc acest fenomen ca pe un PRAZNIC sau O MASĂ FESTIVĂ, la care NE HRĂNIM CU LUMINĂ.
      Te rog să priveşti această interpretare ca drept FIIND CEEA CE ESTE: ALEGEREA MEA.
      Desigur, dacă crezi că rezonezi cu explicaţia, e OK.
      Altfel, cum spuneam, interesul meu pentru polemici/dispute lingvistice este ZERO.


      • ADEVĂRAT A ÎNVIAT !

        Evident vorbim despre dexteritatea de a alcătui cuvintele dintr-o propoziţie aparţinătoare unei fraze în Româneşte (Da ! Cu Râ de tipar, mare, cu majusculă) după cum frumos ai expus şi tu în expozeul tău.

        Aşa am zis şi io.


        • Această secţiune a blogului, exact la ce spui tu se referă: abilitatea de a folosi Limba Română şi, dacă voi putea, vreau să ofer şi eu, o minusculă contribuţie, un strop, o picătură de nisip în deşertul numit “Literatură” şi “abilităţi de exprimare”.
          Vor fi ca şi acest articol, OPINII PERSONALE, dar, spre deosebire de alte bloguri mai mult ori mai puţin lingvistice, eu voi expune aici doar OPINIILE CARE VIN DINĂUNTRU ŞI ARGUMENTELE CARE STAU LA BAZA LOR.
          Fără s-mi fac iluzii că voi mulţumi pe toată lumea, vreau pur şi simplu să DEZVOLT CAFENEAUA VIRTUALĂ pe care tocmai am creat-o, o cafenea în care tot Românul care se mândreşte că vorbeşte Româneşte, să stea la o cafea, la un ceai, la o ciocolată cu lapte VIRTUALE, şi să ţeasă vise frumoase, în Limba lui EMINESCU.
          It’s that simple!
          , vorba lui Ivan Ivanovici Johnsson! 😀 😀 😀 😀
          (aka Ion Ionescu Aioanei) 😛

Comments are closed.