Înnapoi şi înainte, vreau să fiu băiat cu minte!

Româneşte aşa a fost!

 

Hristos a înviat!

Cu ceva ani în urmă, un nene furios, m-a apostrofat că scriu “înnapoi”, cu doi N. Am luat şi eu notă de apostrofa dumnealui! Drept urmare, acum scriu aşa cum ne-am înţeles: cu doi N!

Hai să vedem acum care ar fi explicaţia pe care o dau eu acestui termen şi desigur, DE CE cu DOI N.

Din punct de vedere morfologic, avem de-a face cu un CUVÂNT COMPUS: ÎN APOI.

ÎN, este o prepoziţie şi ne indică o legătură cu elementul lexical următor. Aşadar, cu APOI.

Din punct de vedere semantic însă, APOI, semnifică “DUPĂ”, “VIITOR”.

Altfel spus, ceea ce comunic eu prin ÎNAPOI, cu un singur N, ÎNSEAMNĂ “ÎN VIITOR”.

Şi atunci, se pune problema: CE VREAU EU SĂ COMUNIC prin intermediul acestui element lexical, “ÎNAPOI”? Ceva care se petrece în viitor, SAU DIFICULTATEA, REZISTENŢA pe care o simt faţă de ceva (o acţiune oarecare)???

Iată semnificaţia alternativă a termenului INNAPOI:

Merg ÎNNAPOI. Adică, merg de-a-ndărătelea. Expresia a doua, sugerează extrem de plastic şi de clar o DIFICULTATE.

Morfologic prin urmare, ÎN NAPOI, este un cuvânt compus din prepoziţia ÎN şi elementul lexical NAPOI, care elimină ambiguitatea construcţiei lexicale ÎN+APOI, care ne conduce la ideea de PROGRES, EVOLUŢIE, AVANS, adică, EXACT ANTONIMUL LUI ÎNNAPOI!

Mai mult decât atât, NAPOI, fiind un element lexical neutilizat în vorbirea curentă, poate fi încărcat cu semnificaţie mult mai uşor decât APOI, care are deja o semnificaţie CONSACRATĂ şi căruia, dacă îl redefinim, îi diminuăm semnificaţia iniţială. Asta înseamnă AMBIGUIZAREA (ambiguu = confuz) termenului. DE CE să provocăm confuzie?!!

DE CE ÎNAINTE?

După cum bine a remarcat altcineva, deşi scriu ÎNNAPOI pentru a desemna o acţiune sau o locaţie “din spate” sau un eveniment “din trecut”, folosesc totuşi pentru antonimul lui ÎNNAPOI, în loc de ÎNNAINTE, versiunea cu un singur N, adică, ÎNAINTE.

Explicaţia, este aceeaşi de mai sus:

ÎNAINTE, are deja o încărcătură semantică consacrată.

Dacă încercăm să descompunem termenul în prepoziţie + element lexical, obţinem ÎN + AINTE.

Cum “AINTE” este lipsit de semnificaţie, fiind exclus din vorbirea curentă prin contrast cu APOI! o astfel de analiză semantică este lipsită de obiect, pentru că descompunerea termenului (elementului lexical), este fără obiect, fără rost. Personal, consider că ÎNAINTE este element lexical de sine stătător (nedivizibil), în vreme ce ÎN-APOI, este un element lexical DERIVAT, obţinut prin COMPUNEREA (alăturarea) a doi termeni cu semnificaţii de sine stătătoare.

Şi pentru că Ovidiu mi-a lansat o provocare, vin şi eu cu o provocare la armata de Români a lui Camelia Sima, Clubul PSI.

PROVOCARE 1:

Care este forma corectă: “Paşte fericit!” sau “Paşti fericit!”?

 


Vizualizări articol: (1164)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

One thought on “Înnapoi şi înainte, vreau să fiu băiat cu minte!


  1. :) Adevărat a Înviat!
    mulţumesc pentru urările pe care le-am primit de la voi şi iată, sosesc… să răspund.
    etimologia cuvântului paşte vine de la pesah, sărbătoarea ebraică a eliberării poporului lui moise de robia egipteană. (şi, aşa cum ştim, în această perioadă consumul de pâine şi alte produse dospite este interzis)
    mergând mai departe, în greaca veche, pasha semnifică pasca, azima, iar pluralul acesteia este… paşti. se mai crede de asemenea că mielul jertfit în această perioadă purta numele de “paşti” şi de fapt ambele forme (singular şi plural) sunt acceptate. marea biblie de la 1688 foloseşte termenul de paşte, iar în scrierile autorilor români apar ambele variante de-a lungul timpului.
    ce aş dori însă să mai observ este faptul că, în forma tradiţională românească, paştele are urarea de Hristos a Înviat (rostită şi ca o bineţe până la sărbătoarea de Înălţare), iar expresiile de Paşte fericit sau Paşti fericit sunt apărute relativ recent, împrumutate din cultura vestică. (eu îmi amintesc faptul că în copilărie, în jurul meu se folosea singularul- Paştele) totuşi, în vorbirea de limbă engleză se spune happy easter (singular) iar pass over semnifică … trecerea dincolo.
    iar la final mai spun că limba română mai are astfel de exemple de ambivalenţă acceptate, şi folosite simultan, de pildă pluralul visului: vise, visuri.
    în concluzie, dacă ne referim la sărbătoarea în sine, sfintele paşti ori sfântul paşte, sunt admise ambele forme, dacă ne referim la pască, atunci avem singular: pască, plural: paşti.

Comments are closed.