Blog Dialog – Legea de care avem nevoie

#CAVIRO Cafeneaua virtuală a românşului

 

Tudorel zice că avem nevoie de legi: “Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică”.

Eu îndrăznesc să-l contrazic! Orice lege juridică nouă, produce un singur efect şi asta, o demonstrează practica: posturi noi = SINECURE ŞI SINECURIŞTI, la bugetul şi aşa surmenat de anemie al ţării!

Care e legea care a produs vreodată ORDINE ŞI DISCIPLINĂ?

Şi hai să fim sinceri cu noi şi să facem CLAR distincţia între frică, teroare, dictatură şi DISCIPLINĂ!

Există o singură lege de care avem cu adevărat nevoie:

LEGEA BUNULUI SIMŢ.

Dacă tu Tudorele, crezi că asta se poate impune cu poliţia, jandarmeria, poliţia locală, europeană şi mondială, OK. Eu înţeleg însă lucrurile altfel.

În chestia cu trecutul “pe roşu”, Grecia (Evharisto, Ellada!) mi-a dat o lecţie formidabilă:

Pe bulevardul Tsimiski (Salonic – Thessaloniki, 6 benzi, sens unic), stopurile se schimbă repede. Dacă ai prins verdele pe ultima secundă, EŞTI DEJA PE ZEBRĂ. Ce faci, te întorci?

Şoferii renunţă în Grecia la dreptul de a trece peste tine, chiar şi când au verde. Legea circulaţiei, e o hârtie. OMUL, E VIAŢĂ!

Aşa am învăţat să mă uit de departe când se aliniază maşinile la trecerile de pietoni. Mi-e indiferent acum ce culoare arată stopul. Ştiu că pot trece, când maşinile se opresc la zebră. Şi mi-a fost ruşine multă vreme să trec pe oriunde, pentru că mi-am dat seama (Ei, da, sunt şi şofer!…) ce bine m-aş simţi să mă oprească un pieton în plină autostradă nemarcată şi nesemnalizată. Dar am cântărit ambele ipostaze şi am înţeles că până la urmă, se negociază aici BUNUL SIMŢ. SENSIBILITATEA.

Dacă de trecerea prin loc nepermis depinde viaţa copilului tău, TU CE FACI?

Aştepţi să pună primăria un stop sau să picteze o zebră?

Şi DA, sunt EMPATIC. Negociem pe cale telepatică cine are urgenţa cea mai mare: El? Eu? Când SIMT că e treabă de orgoliu, ignor. Când SIMT că e o urgenţă mai mare ca a mea, CEDEZ. Şi asta, e imposibil de contrafăcut. TRĂIEŞTI ÎNĂUNTRUL TĂU şi Adevărul şi minciuna. ASTA MĂ INTERESEAZĂ SĂ ŞTIE FIECARE.

Legile juridice, aşa cum bine vede oricine, sunt pentru brute şi nesimţiţi. Crezi tu că le pasă lor, NESIMŢIŢILOR, de vreo lege?!

Aştept să-mi spuneţi voi care e legea aia din panteonul de legi pentru că DA, am ajuns să ne închinăm la hârtiile astea ca la zei! pe care o respectă toată lumea, fără să crâcnească, DE BUNĂ VOIE! Să începem lista cu parlamentarii şi cu guvernul şi să începem cu CONSTITUŢIA ROMÂNIEI.

Aştept argumentaţii PROBABILE ÎN INSTANŢĂ!

Invit la Blog Dialog doi oameni pentru care am mult respect:

Camelia Sima şi Adi-Sonia Spătariu. Sonia, o să-ţi povestească despre Semn Spre Carte.

Şi te asigur că amândouă au multe să îţi spună despre BUNUL SIMŢ CA LEGE!

 


Vizualizări articol: (459)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

10 thoughts on “Blog Dialog – Legea de care avem nevoie


  1. As renunta cu cea mai mare placere la sistemul legislativ, dar viata in strada imi demonstreaza ca vor mai trece multe primaveri pana cand vom putea discuta despre dominarea legii bunului simt. Eu prefer sa ma raportez la realitate, la ceea ce imi iese in cale in strada si mai putin la ceea ce mi-as dori sa intalnesc. Comportamentul meu e bazat pe omenie si, cu toate scuzele de riguare, doresc sa ma simt in siguranta fata de capusele societatii.

    Ador sa traiesc printre oameni, dar cand in inbox imi ajunge un email real la 50 de spam-uri imi instalez un antispam.

    Crede-ma ca am salvat viata multor pietoni ce mi-au iesit in cale prin locuri nepermise chiar daca era vizibil ca fortau nota. Stiau ca ii voi proteja. Trec de pe trotuar pe carosabil (nu pe zebra) cu telefonul la ureche stiind ca nu vor pati nimic. Si, drept multumire, Garcea mi-a luat permisul de cateva ori ca nu am mai putut acorda prioritate unui pieton ce mi-a sarit in fata pe zebra cand eu mai aveam sub jumatate de metru pana la trecerea de pietoni nesemaforizata.


    • E bine să vorbim şi despre astea. Dar ce zici de şoferii care vorbesc la telefon şi gonesc prin oraş cu 90 – 100 km/oră?
      Ce zici de Garcea, (că tot l-ai pomenit!), care în faţă la Unirea, în buricul Bucureştiului, se întoarece cu spatele când o maşină cu un anumit număr, trece în trombă PE ROŞU!?? Şi asta se petrece sub privirile mele STUPEFIATE! Pe mine, în ziua aceea, m-au oprit 3 echipaje de Garcea, pentru că aveam număr de Teleorman. Mi-au făcut percheziţie la portbagaj. DE CE OARE? Era cumva în portbagajul meu vreun aparat de telecomandat stopurile sau ce?
      Poate îmi dai TU o altă explicaţie decât aceea pe care o ştiu deja!
      Eu zic să lăsăm astea şi să vorbim mai bine despre Semn Spre Carte.
      Aşa cum am mai zis, am plasnurile mele cu acest proiect.
      Şi cred că se vede deja. Şi mai am rezerve pentru încă vreo câteva SOLUŢII.
      La mine, a încetat să mai fie o chestiune de “dacă”. E o chestiune de CÂND ŞI CÂT.


  2. Nu știu la ce lege vă referiți, deci mă voi abține de la comentarii pe subiectul ăsta. Știu însă că bunul simț, deși are germeni în codul nostru genetic, este un “bun” care se dobândește. Îl deprindem în cei 7 ani de acasă și mereu pe parcursul vieții. Cum, depinde de fiecare și dacă avem nevoie și de legi, de ce nu. Mă gândesc, când spun asta, la o Vienă în care am auzit din 10 în 10 metri vorbindu-se românește și în care mi-am văzut conaționalii căutând din priviri un coș de gunoi, stând disciplinați la coadă sau așteptând răbdători verdele de la semafor. Deci se poate! De ce la noi acasă ne comportăm însă altfel? De ce vezi bunicuțe care trec strada cu nepoții de mână prin locuri nepermise, părinți care aruncă pe jos ambalajul înghețatei înainte de a o oferi copilului lor sau de ce auzim, nu o dată, ca lecție de viața spusă celor mici, că trăim într-o societate în care trebuie să fi nesimțit ca să reziști?
    Despre Semn SPRE carte am putea vorbi și tot vorbi. Este un proiect perfectibil și care face pași mici. Dar durabili sper. Unii l-au îmbrățișat, pe alții îi lasă nepăsători, câțiva, nu mulți, au aruncat cu piatra (și nu, nu mă refer la discuția pe care am avut-o noi doi). Dar eu cred cu tărie în el, în fiecare zâmbet pe care l-a adus și în puterea exemplului pe care l-au dat atâția oameni. Și mai cred că e timpul să ne mai ajutăm și singuri și să nu mai așteptăm “se dea” și “să ni se facă”. Pentru că se pare că mai avem de așteptat mult și bine.


    • Bună, Sonia!
      DA, asta voiam să aud (citesc!)! ŞTIU CĂ SE POATE!
      M-am simţit eu însumi umilit în Grecia, când i-am auzit pe makedoni, care sunt destul de xenofobi, vorbind despre români la superlativ!
      Ce am auzit de cum am venit ACASĂ?! ACASĂ LA MINE! Români care se înjură, se trişează, se vorbesc… în fine, ai zis destul şi ai zis bine!
      Eu sunt un tip pe care l-a crescut Viaţa; şi Viaţa, m-a învăţat să vorbesc despre lucruri LA TRECUT: AM FĂCUT ASTA ŞI ASTA.
      Deocamdată, pot spune despre “Semn Spre Carte”, că am făcut câte ceva. Promovare. Ce va mai fi, cum va mai fi, o să vorbesc atunci când voi putea arăta cu degetul către REZULTATE. Restul, îmi sună a propagandă electorală.
      Da, vreau multe şi ştiu că pot multe!
      Dar a spune “Vreau să…” înseamnă o simplă declaraţie de intenţie.
      Fără ACŢIUNI FINALIZATE, declaraţiile folosesc exact ca o frecţie cu Diana, la un picior de lemn.
      Pentru cei mai tineri, “Diana” era o soluţie alcoolică cu camfor (alcool camforat), folosită extern, la frecţii, în cazuri de traumatisme diverse.
      Vorba îi aparţine Mamei mele.
      Deocamdată, pot spune doar că am făcut şi fac promovare, că am vorbit cu tine la telefon şi asta mi-a făcut o mare plăcere şi că urmare a convorbirii, m-am convins că am ales bine să sprijin acest proiect.
      Restul, când voi putea adăuga pe lista mea “FĂCUT”, vom putea vorbi.
      Am în cap mai multe. Să vedem ce va ieşi din toate.
      Şi da, îmi permit eu să subliniez:
      să ne mai ajutăm și singuri și să renunţăm să mai așteptăm “să [ni] se dea” și “să ni se facă”.
      Abia aştept să văd şi să aud: MI-AM DAT şi MI-AM FĂCUT!
      Altfel, toate cele bune!


  3. La Viena se poate pentru ca daca nu respecti legea te arde la buzunar. Acei romani care acolo respecta legea cand sunt in Romania uita de bun simt, uita de cei 6-7 ani de acasa pentru ca la noi NIMENI nu este EDUCAT sa respecte legea, sa-i respecte pe ceilalti, sa respecte proprietatea altuia …


    • Mulţam fain, Don Pedro!
      Impecabil spus!
      M-am abţinut, dar aici e aici: Când Garcea dă amendă prăpăditului care e pe zebră că s-a schimbat stopul la jumătate şi iartă pe ăla care dă peste un om de-l bagă în spital, mai putem vorbi despre legi? Care legi?
      Cât priveşte educaţia…
      Mi-e greu să mă pronunţ. Am văzut aici, în Alexandria scene incredibile până acum 5 ani:
      Manelişti care aruncă pe jos cutii de bere şi tovarăşi (bro’) de-ai lor, care îi iau de ceafă (la propriu!) şi le arată coşul de gunoi:
      “Bă! Uite bă coşu’ colo! E la un pas de tine! Se uită lumea şi ne-njură şi zici pă urmă că are careva ceva cu tine!”
      Da. Ne putem schimba. Poate că durează, DAR NE PUTEM SCHIMBA!
      Hai să facem publicitate LA CE NE PLACE. Că de asta depinde totul!
      “Cereţi şi veţi căpăta!”
      Hai să arătăm cu degetul la cei cu bun simţ, la cei care AU CU CE SE MÂNDRI!
      Am arătat destul cu degetul către lichele şi infractori de toate calibrele!


  4. Mai oameni buni, problema nu este la sistemul legislativ ci la cei care o pun in aplicare. Am spus inca din primul comentariu – atat timp cat legea pentru unii e muma si pentru altii ciuma ne vom feri de ea mai ceva ca de … capuse (ca tot e sezonul lor). In Viena romanii sunt civilizati pentru ca cei care aplica legea acolo o aplica egal pentru toti cei care le-au trecut pragul.

    Aceasta situatie este cunoscuta, acceptata si intretinuta in Romania cu buna stiinta. In Focsani, de unde va scriu aceste randuri, avem un monument al spagii (unii ii spun monumentul Unirii). Este cunoscuta si de catre cei care ne cersesc acum voturi – in loc sa spuna ce au facut, ne spun ca ceilalti sunt mincinosi.


    • Asta e Tudorel! Ai pus degetul pe RANĂ!
      Problema este: “la cei care o pun in aplicare”!!!
      Şi, ÎN ADEVĂR, AŞA ESTE!
      Doar că în grabă, ai uitat ceva esenţial: cei care pun în aplicare legea, sunt CETĂŢENII ACESTEI ŢĂRI: CU MIC, CU MARE! TOŢI!
      Şi vin eu acum şi te întreb: Cum poate cineva, ORICINE, să aplice o lege despre care ştiu doar parlamentarii; iar ei ştiu DOAR de existenţa legilor, că de aplicat, le aplicăm noi, pe pieile noastre, cu ajutorul poliţiei, magistraturii, etc.
      Aşadar, despre ASTA este de fapt vorba, despre CUNOAŞTERAE LEGILOR DE CĂTRE FIECARE ROMÂN. Şi prima lege care trebuie cunoscută, este CONSTITUŢIA ROMÂNIEI.
      Dacă TU ai fi citit-o, ai fi ştiut că:
      1. Codul fiscal, e o lege nulă de drept, deoarece crează o clasă privilegiată în stat, clasa salariaţilor scutiţi 100% de plata oricăror taxe şi impozite;
      2. Parlamentarii şi-au încetat de multă vreme mandatul şi sunt ILEGAL în parlament, ca urmare a exercitării SUVERANITĂŢII STATULUI ÎN NUME PROPRIU. Acţiune care constituie înaltă trădare de patrie şi atrage după sine anularea calităţii de “ales”!
      Dacă TU, ca antreprenor accepţi să te supui unei legi NULE DE DREPT, dacă accepţi ca nişte marionete să îţi conducă viaţa erijându-se în “reprezentanţii aleşi”…
      Ce gogomănie! CINE I-A ALES? Votacii lor din partid, pe care i-au plătit din banii bugetului public? Adică, DIN BANII PLĂTIŢI DE TINE CA TAXE ŞI IMPOZITE?!?
      Trăim sub o dictatură autocefală CU ACORDUL NOSTRU şi vorbim despre mărunţişuri?
      Despre ASTA este de fapt vorba!
      Îţi mai spun doar atât: ISLANDA!
      Dar pentru ca asta să se petreacă ÎN ROMÂNIA, trebuie să învăţăm CONSTITUŢIA, ca pe TATĂL NOSTRU!
      Până atunci, demagogii şi infractorii vor continua să dicteze după bunul lor plac într-o ţară lăsată de izbelişte DE CĂTRE PROPRII EI CETĂŢENI, !


  5. apar și eu, e după scurta vacanță vieneză și am să spun că refuz să mă compar cu alte nații. realitatea, așa cum am văzut-o eu prin scurtele mele peregrinări (şi chiar văd bine) este că natura umană este aceaşi indifrent de naţionalitate. că binele şi răul sunt iseparabile şi lipsit de culoare şi că patul procustian est o invenţie care nivelează specia umană.
    şi că da, dincolo de legi şi cutume, ceea ce ar trebui să ne guverneze pe toţi, este legea bunului simţ. acel îndemn de a trăi şi a-i lăsa şi pe ceilalţi să trăiască, acel acord cu tine însuţi şi cu mediul în care trăieşti. există legi care să guverneze aceasta?
    iar bunul simţ (şi aici vorbesc în ansamblu), deşi mulţi ar spune contrariul, este ceva definitoriu pentru naţia românască. încă…
    şi dacă tu aduci în discuţie constituţia eu am să vorbesc despre legile nescrise, acelea care separă albul de negru şi grâul de neghină. şi întrebarea ar fi: cine defineşte binele şi răul? ne educăm copiii că este bine să-şi asculte părinţii, dar mulţi dintre părinţi sunt de o moralitate îndoielnică. exemplu: pedepsim copilul pentru minciună, dar şi pentru faptul că- sunt sigură că ştii poanta- spune vecinului, aşa cum a fost îndemnat de propriul părinte, o minciună: tata nu este acasă…. dar taie capra în pod. deci?
    războiul meu personal ar începe tocmai cu educaţia şi limitarea omului tocmai prin acele legi ace celor şapte ani de acasă, unele care îngrădesc de cele mai multe ori spiritul şi harul…le demolează.
    îţi aminteşti? spuneam cândva, în discuţiile noastre, că ne este dată vorbirea abia la un an după naştere… oare de ce?


    • Bună, Cami!
      Da, am scris destul cred despre copilărie şi cei 7 ani, atât în “Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial” cât şi în celelalte (Conexiunea Minte-Inimă, Formula Succesului, Manualul Magicianului) şi cred că dacă stau să mă gândesc bine, cred că aproape în toate cărţile am scris câte ceva despre influenţa formelor-gând.
      Dintre formele-gând cele mai puternice însă, trebuie să recunosc, cele captate în “cei 7 ani de-acasă” ne influenţează deciziile o mare parte din viaţă. În multe cazuri chiar, toată viaţa…
      Există însă şi oameni care refuză să se supună instinctelor primare (vezi Basic Instinct, un film de excepţie, excepţional de prost înţeles de 99% dintre cei care l-au văzut!)

Comments are closed.