Recunoştinţă

Punct! ...Şi de la capăt!

 

Astăzi, sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru că sunt mai multe motive pentru care să fiu.

În ultimele două săptămâni, am fost din nou student. Am urmat unul dintre cele mai dificile cursuri. E dificil de formulat în cuvinte sentimentul pe care îl trăiesc…

Am învăţat poate una dintre cele mai importante lecţii din viaţa unui om: STABILIREA PRIORITĂŢILOR.

Unul dintre lucrurile stranii care se petrec în Şcolile lui Dumnezeu, este felul în care se dau examenele… Fiecare student, îşi alege singur tema lucrării de absolvire, îşi alege singur standardele la care vrea să fie şi susţine singur examenele pe care şi-a propus să le absolve.

Unul dintre cele mai simple lucruri pe care l-am învăţat de pildă, este despre recunoştinţă. Pentru că există aici o ordine a priorităţilor şi am aflat că enorm de multă lume face confuzii, folosind termeni al căror înţeles le este total necunoscut, în împrejurări banale…

De pildă, foarte mulţi oameni care se consideră învăţaţi, consideră că trebuie să facă ceva pentru a îi fi recunoscători lui X sau lui Dumnezeu.

Am aflat la Şcoala de Primăvară la care am participat că, lucrurile stau mult mai simplu şi mult mai complicat totodată, decât atât…

Pentru a putea să FII recunoscător lui Dumnezeu, există O PRIORITATE.

Dar foarte multă lume uită semantica, înţelesul cuvintelor şi se rătătceşte în formele şi sonorităţile ademenitoare ale cuvintelor…

Pentru a putea fi RE-cunoscător lui Dumnezeu, ÎNAINTE DE ORICE, trebuie SĂ FII CUNOSCĂTOR. Multă vreme am considerat şi eu ca toată lumea că trebuie să mă rog, să fac, să dreg…

Într-o bună zi însă, AM CUNOSCUT PE DUMNEZEU.

Era ceva ce îmi dorisem atât de mult, încât am crezut multă vreme că am ajuns la capătul drumului. Mulţi dintre cei care se vor a fi slujitorii lui Dumnezeu, te învaţă că lucrul cel mai important în viaţă, este cunoaşterea de Dumnezeu.

Acum, după ce am trecut prin această Şcoală de Primăvară în care Dumnezeu îi învaţă pe cei care vor, în ce ordine se desfăşoară Viaţa, am descoperit că lucrul cel mai ne-semnificativ din lume şi din viaţă, este cunoaşterea de Dumnezeu.

Există o lecţie şi o şcoală mult mai lungă şi mult mai dificilă decât cunoaşterea şi pe lângă care, cunoaşterea de Dumnezeu este un fleac: Şcoala aceasta, este RE-CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU.

Am învăţat la Şcoala de Primăvară a lui Dumnezeu că, odată ce ÎL CUNOŞTI, ai făcut doar un pas microscopic pe calea desăvârşirii tale şi că de-abia din acea clipă în care l-ai cunoscut, ai început de fapt să mergi pe Calea Cunoaşterii. Deşi acum mi se pare mai mult decât evident, abia acum, când L-AM RE-CUNOSCUT pe Dumnezeu, am înţeles cât de lungă este Calea Cunoaşterii de Dumnezeu!

Foarte mulţi rătăcesc prin pustietăţi şi se amăgesc cum că ar fi pe Calea Cunoaşterii…

L-am întrebat pe Maestru, cum pot să cunosc pe cei care rătăcesc pe căi lăturalnice şi să îi deosebesc de cei care sunt pe Cale?

Am primit cu totul alt răspuns decât cel pe care îl aşteptam dar acest răspuns, a dat soluţie mai multor probleme:

De fapt, Şerban, ce te interesează pe tine? CARE ESTE PRIORITATEA TA MAXIMĂ? Să FII pe Cale, alături de cei care SUNT pe cale sau să faci distincţie între elementele de décor de pe marginea drumurilor?

Am înţeles că dacă vrei ca drumul acesta lung al RECUNOAŞTERII să fie uşor şi plăcut, trebuie SĂ FIU alături de cei care SUNT PE CALE. Că prioritatea mea maximă, dacă vreau să mă simt bine, împlinit, fericit, este SĂ FIU ALĂTURI DE CEI CARE SE AFLĂ PE CALE. Elementele de décor, pot fi admirate în timpul călătoriei, ceea ce o va face mult mai plăcută, dar dacă părăseşti Calea pentru elementele de décor de pe marginea drumului, vei înceta să fii alături de cei care RE-CUNOSC şi te vei întoarce în lumea celor care vor să CUNOASCĂ, SĂ AIBĂ ŞI SĂ FACĂ.

Am înţeles că a fi RE-CUNOSCĂTOR, este de fapt un fel de numărătoare a Zilelor şi a Nopţilor tale. Acele Zile şi Nopţi despre care se vorbeşte în biblie: “Şi a fost Ziua Întâia… şi a fost Ziua a Doua…”, etc.

În cumplita mea ignoranţă, credeam că “ziua” şi “noaptea” se referă la nişte cicluri cosmice sau ceva asemănător cu ceea ce se petrece când Soarele se află de partea cealaltă a orizontului meu vizibil…

Abia la Şcoala de Primăvară pe care tocmai am absolvit-o, am reuşit să înţeleg cum stau treburile cu Ziua şi Noaptea…

L-am cunoscut pe Dumnezeu, în 2004. Atunci, a fost atât de multă Lumină în jurul meu, încât cu siguranţă că, ştiu acum cu certitudine asta, m-am îmbătat cu Lumină şi am început să mă împleticesc pe Cale.

Şi am trecut probabil de nenumărate ori pe lângă Dumnezeu, fără să-l RE-CUNOSC. Şi abia acum înţeleg că, ASTA ÎNSEAMNĂ A FI NE-RECUNOSCĂTOR şi că de fapt, NE-RECUNOAŞTEREA, a fost şi este din toate timpurile NOAPTEA.

Aşa încât, abia acum înţeleg cum s-a măsurat Facerea Lumii: “Şi a fost Ziua Întâia, ATUNCI CÂND L-AM CUNOSCUT PE DUMNEZEU.

Şi apoi, am început să trec pe lângă Dumnezeu, fără să îl RE-CUNOSC. Şi atunci, A FOST ÎNTÂIA NOAPTE.

L-am RE-CUNOSCUT apoi pe Dumnezeu, în primăvara anului 2008. Şi a fost Ziua a Doua!

Dar am început iar să trec pe lângă el şi a urmat A Doua Noapte.

Apoi, în iarna lui 2008, l-am RE-CUNOSCUT iar. Şi a fost Ziua a Treia.

Atunci, am făcut ceva nemaipomenit… M-am agăţat de Dumnezeu, pentru că mi-am dat seama că e singura posibilitate pe care o am să scurtez distanţa dintre Zile şi Nopţi!

Am avut de plătit un preţ pentru această RE-CUNOAŞTERE şi pentru a mă putea ţine de Dumnezeu. A trebuit să mă hotărăsc dacă ceea ce am, este mai important decât ceea ce vreau să fiu.

Atunci, am ales să dau ceea ce aveam, pentru A FI tot timpul cu Dumnezeu. Ce bine mi-ar pare să pot spune că ştiam ce fac!

Abia acum am înţeles însă… După mai bine de cinci ani de Noapte!

Se pare că a îl RE-CUNOAŞTE pe Dumnezeu de două ori, e prea puţin pentru a înţelege asta. Acum cred că de aceea a durat atât Noaptea a Treia.

Zilele din urmă însă, l-am RE-CUNOSCUT pe Dumnezeu, DE TREI ORI.

Nopţile au fost însă atât de scurte, încât abia dacă mi-am putut da seama că a fost Noapte!

Aşa încât, mi-e greu să spun foarte sigur când şi cum au trecut cele trei Nopţi. Sau poate că încă mai este Noaptea a Şasea? Poate…

Ce aş putea să îţi spun în încheiere?

Călătoria, abia acum începe să devină palpitantă, acaparatoare!

Încă mai am timp să îl RE-CUNOSC!

Dacă îi dau Cezarului ce-i al Cezarului, atunci cred că pot spune că am şi eu Şase Zile. Îmi place să cred că în curând, voi împlini şi eu O Săptămână!

Aşadar, dacă ai înţeles, RE-CUNOŞTINŢĂ, este atitudinea interioară pe care o TRĂIEŞTI atunci când Dumnezeu trece pe lângă tine şi ÎL RECUNOŞTI!

Asta înseamnă a fi de fapt, RE-CUNOSCĂTOR!

Iar RE-CUNOŞTINŢA, ca şi Viaţa de altfel, se măsoară în Zilele şi Nopţile biblice pe care le-ai trăit…

Acum îmi dau seama că sunt un mare norocos!

Am reuşit într-o viaţă de om, să trăiesc ŞASE ZILE!

Am cunoscut foarte mulţi oameni care au murit înainte de a se fi născut…

Întrebarea finală, este:

Voi fi “omul potrivit, la locul potrivit, la momentul potrivit” pentru a îl RE-CUNOAŞTE când va trece din nou pe lângă mine?

Există un singur mod de a afla: SĂ ÎMI TRĂIESC VISUL, VIZIUNEA…

O zi faină să ai!

Noi, suntem aici, acum,

Monica şi Şerban

DEDICAŢIE:

Dedic acest articol, colegilor mei de la Şcoala de Primăvară, Flavian Dumitrescu, Bogdan Şorea şi Ciprian Pavel.

 


Vizualizări articol: (356)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

One thought on “Recunoştinţă

Comments are closed.