La #meritvreausipot 4: Ce este o strategie?

Serban-la-MVP-4

 

M-am gândit mult de tot la ceea ce aş putea scrie despre “Cum a fost la…”. Dar despre atmosferă, cred că atunci când voi avea timpul necesar să montez materialul video pe care l-am înregistrat, voi putea reda în câteva minute atmosfera.

Pentru mine, MVP 4 însă, a însemnat trei mari provocări:

  1. Un obiectiv personal, care s-a îndeplinit în mod straniu, printr-o rezonanţă extraordinară cu echipa Accelera. La momentul potrivit, voi vorbi şi despre asta.
  2. Managementul schimbării. Unul dintre subiectele abordate într-unul dintre microseminarele prezentate Ovidiu Atanasiu este “Strategia schimbării”. Materialul a fost foarte interesant şi afirmaţiile făcute, pot fi verificate practic de oricine, fără tehnologii sofisticate, institute de statistică şi sondarea opiniei publice sau studii costisitoare de sociologie aplicată. E destul să deschizi ochii şi să observi cu atenţie. Ceea ce am remarcat însă, este faptul că s-a omis un lucru esenţial: MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII. Mai pe româneşte spus, ADMINISTRAREA ŞI GESTIONAREA SCHIMBĂRII. Deşi în opinia mea ceea ce s-a abordat vizează efectele schimbării şi atitudinea oamenilor în faţa schimbării şi aproape de loc CAUZELE şi GESTIONAREA SCHIMBĂRII, tema, prin însăşi abordarea ei şi ceea ce s-a petrecut în sală, demonstrează că s-a atins un subiect critic pentru întreaga societate. Suntem practic descoperiţi, nepregătiţi 99% pentru abordarea acestui subiect VITAL, atât la nivel de societate cât mai ales, la nivel de individ. Aproape toată educaţia pe care o primim, porneştre de la premisa absolută că totul e încremenit şi schimbările, sunt simple accidente ale existenţei. Ori lucrurile stau pe dos în realitate: Lumea în care trăim, e într-o continuă schimbare. La fiecare 10 zile, întreg sângele din corp, se schimbă! Mor deci miliarde de celule şi se nasc alte miliarde! Şi asta, în fiecare zi! Peste tot! Pomilor le cresc şi le cad frunze, plantele tehnice fac flori şi fructe, etc. Singura “permanenţă” într-o lume în continuă schimbare, este SCHIMBAREA!
  3. Ce este o strategie? Întrebarea bombă a acestei ediţii! A fost pusă în a doua jumătate a seminarului, de către Bogdan Comănescu. Sper ca în câteva zile să vă prezint răspunsul lui la întrebare, răspuns care pentru mine, a fost NESATISFĂCĂTOR! Am vrut să răspund, dar Bogdan şi-a rotit prin sală privirea 3600 şi a fost un moment de paralizie a auditoriului. Lumea este incapabilă să răspundă la această întrebare!

Bogdan Comanescu la MVP 4

Bogdan Comănescu: “Ce este o strategie?” (Foto: © Stănescu Şerban, 2014)

Voi continua cu DEFINIŢIA MEA PENTRU STRATEGIE:

STRATEGIE = Sinteza echilibrată a tuturor RESURSELOR necesare atingerii unui obiectiv stabilit.

O strategie, prin urmare, este UN ACT DE CREAŢIE. Ar fi fost o definiţie alternativă, dar foarte vagă. O definiţie completă, e imposibil de dat într-o formă concisă, dat fiind faptul că STRATEGIE, este un concept, adică, un ACT DE CREAŢIE CONTINUĂ!

Şi aici, puteţi vedea legătura strânsă între SCHIMBARE ŞI STRATEGIE!

De vreme suntem nepregătiţi pentru managementul schimbării, e clar că suntem nepregătiţi ca specie să elaborăm o strategie, pentru că STRATEGIA este INSTRUMENTUL FUNDAMENTAL AL MANAGEMENTULUI SCHIMBĂRII!

Avem strategi? Da. În istorie, îi putem găsi. În viaţa de zi cu zi, putem vedea clar însă falimentul accelerat al civilizaţiei umane. Simplul fapt că gestionăm conflictele de diverse feluri prin violenţă, prin forţă brută războaiele interminabile, care se derulează continuu de secole, ca să dau doar un exemplu, vezi conflictul arabo-israelian şi mai nou, conflictul intern din Venezuela, greve, demonstraţii, şi intervenţiile în forţă ale organelor de represiune demonstrează cât de departe suntem de a avea strategii, ceea ce înseamnă că:

  • Suntem încă incapabili să definim CE ESTE O STRATEGIE. Ca o conecinţă, rezultă următoarele lipsuri majore:
  • Ne lipseşte o şcoală de strategie. Ca să ai o şcoală de strategie EFICIENTĂ, capabilă să producă strategi de înaltă clasă, trebuie să existe o multitudine de şcoli de strategie;
  • Ne lipsesc strategii.De unde să iasă strategi de înaltă clasă, dacă subiectul e încă unul secundar, abordat pe ici pe colo, limitat şi limitativ (adică, ANTI-SCHIMBARE!) prin manuale de cu totul altceva decât de strategie? Voi prezenta mai jos, definiţia dată de Academia Română strategiei şi vă veţi convinge de sărăcia şi limitările acestei definiţii, la nivelul ACADEMIEI ROMÂNE! Cum putem cere atunci individului mediu să ştie ce este o strategie, câtă vreme instituţia care e cea mai în măsură să definească termenul, bâjbâie confuz pe lângă semnificaţiile termenului strategie? Avem o definiţie a strategiei în dicţionare? Da. O avem. Una de ruşine pentru toată specia umană, pentru că din ea reiese cât se poate de clar, aşa cum am mai spus şi în alte articole de pe blog, că omenirea se află ÎNCĂ în stadiul homo raptor raptor, nicidecum “sapiens sapiens”. Homo Sapiens-Sapiens, e încă o himeră. Ceva pe lista “de făcut”!!!

 

Voi încheia cu definiţia dată de Dicţionarul Enciclopedic Român (momentan, cel mai complet dicţionar al Limbii Române!), pentru STRATEGIE:

STRATEGIE (< fr.; cuv. gr.) s.f. Partea cea mai importantă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării şi ducerii războiului, campaniilor şi operaţiilor militare. * Ansamblul acţiunilor coordonate în vederea atingerii unui anumit scop. (ex. strategie electorală).” (Dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedică, vol. VI, Bucureşti, 2006).

Pentru cei care sunt interesaţi de clarificarea conceptului STRATEGIE, voi reveni cu comentarii pe marginea definiţiei dată de Academia Română. Oricum, este cred eu evident şi simptomatic faptul că pentru omenire, singurul sens al strategiei, este arta de a îţi ucide semenii. Doar în subsidiar, avem o definiţie alternativă, laconică, incompletă, care se referă exclusiv la ACŢIUNI.

Pun punct aici cu rugămintea să îmi dai o definiţie proprie a strategiei.

AVEM NEVOIE TOŢI, ca naţiune, să punem umăr la umăr pentru a clartifica acest concept! ESTE O RUŞINE MONDIALĂ că ne complacem în astfel de definiţii primitive, degradante pentru specia umană (în secolul XXI?!? După atâtea mii de războaie devastatoare, tot război vrem?!?), definiţie care ne caracterizează ca fiind o specie de prădători fără scrupule. Şi din păcate, vedem asta în jurul nostru, zi de zi. La ştiri, în filme, în jocurile pe calculator, din care 99% sunt jocuri de tip “war” şi “shooter”. Apologetica cruzimii, a violenţei şi a animalismului neângrădit? Şi atunci, prin ce se justifică apelativul homo sapiens sapiens? Prin crimă, război şi genocid? Prin eliminarea celui mai puţin înzestrat cu forţă fizică brută?

Te rog din nou, ajută-mă să îmi formez o altă imagine despre specia umană şi DĂ-MI UN RĂSPUNS LA ÎNTREBAREA:

CE ESTE O STRATEGIE?

 

Ajută-mă să cred că trăiesc într-o altă lume decât una populată cu nişte Tyrannosaurus Rex, deghizaţi în umanoide!

Schimbarea VINE DE LA TINE! Dar şi de la mine; de la EL; de la EA. SUMA PAŞILOR MICI, conduce la o schimbare MARE! Eu am făcut un mic pas. Fă şi tu unul!

Bogdan Comănescu, spunea o poveste magnifică, cu o fetiţă care arunca înapoi în mare stele de mare, eşuate pe nisip. Când tatăl ei o întreabă de ce face asta, că oricum sunt prea multe eşuate pe mal, ce contează câteva stele pe lângă mulţimea celor care mor… fata răspunde:

Pentru cele care rămân pe mal, e lipsit de importanţă. Dar pentru steaua pe care am aruncat-o înapoi, ce am făcut eu, CONTEAZĂ!

Pentru mine, CONTEAZĂ să îmi dai DEFINIŢIA TA PENTRU STRATEGIE!

 


Vizualizări articol: (363)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

11 thoughts on “La #meritvreausipot 4: Ce este o strategie?


  1. Strategia este un concept cu o conotatie de dominare. Din diverse motive, la un momendat cineva, impreuna cu cei ce nu gandesc din subordinea sa, ravnesc la ceva – pamant, bunuri, reurse, nevasta. Peste, noapte, acel cineva devine strateg – incepe sa anticipeze pasii adversarului, face planuri, isi evalueaza resursele, ii elimina pe cei care gandesc etc etc. Ceilalti sunt nevoiti sa face strategii pentru a se apara. Si uite asa apar conflictele. Din strategii.


    • Salut! :)
      Interesantă abordare. Totuşi, mi se pare puţin reducţionistă. De ce limitezi conceptul “strategie” doar la obiective dubioase?
      ORICE OBIECTIV COMPLEX, are nevoie de o strategie.
      Dacă faci abstracţie de definiţiile infantile din dicţionare (toate cele pe care le am, DE, DGLR, DN, DEX, dau aceeaşi definiţie idioată!) şi iei în considerare definiţia oferită de mine, o să vezi cu totul altfel lucrurile!


  2. Întrebare: Ce este o strategie?
    Răspuns: Modalitatea prin care se planifică îndeplinirea unui obiectiv, ţel, vis, dorinţe, etc.
    Altfel formulat, ar fi vorba despre acel “how to?”.
    Dar eu cred că acele “lipsuri” încep de cu totul în altă parte… De la limitarea capacităţii unui om de a visa, de a avea dorinţe, de a-şi stabili (în mod clar!) obiective.


    • Mulţumesc!
      Da, privitor la excluderea creativităţii ca resursă care trebuie conservată şi dezvoltată încă de la începutul procesului de formare a omului, e un adevăr vizibil. Şcolile, aşa cum au funcţionat până în prezent, au fost concepute să furnizeze “carne de tun” pentru producţia de masă.
      Oamenii supradotaţi, creatorii (cel mai frecvent aspect al creaţiei este arta) au fost consideraţi un fel de “paria” sau “efect secundar”.
      Dar asta este CE A FOST PÂNĂ ACUM. Putem schimba asta? DA. Depinde de noi. De vreme ce am putut formula problema, înseamnă că am ajuns la un anumit nivel de conştientizare a acesteia. Acum ceea ce este necesar, este:
      1. Fie adâncim conştientizarea ceea ce înseamnă a relua o parte din paşii de până aici şi a ne ascuţi simţul de observaţie, pentru a culege informaţii mai detaliate. A declanşa o dezbatere, este un mod de a aprofunda procesul de conştientizare.
      2. Fie trecem la etapele următoare: Ce avem/suntem? Ce vrem să avem/fim?. Diferenţa dintre cele două, este distanţa de parcurs până la obiectiv. Următorul pas, este listarea soluţiilor posibile şi a celor imediate sau aproape imediate. În fine, pasul ultim, este ACŢIUNEA în sine. Vreau să ajung de la Bucureşti la Constanţa? Păi dacă stau la Universitate 3 luni şi aştept “minunea” (să mă teleporteze Dumnezeu de pildă!), o să ajung la Constanţa poate peste câteva secole. Mişcarea cea mai la îndemână, este fie să merg la o autogară să întreb când am maşină, fie la tren fie la aeroport, fie “hitch-hicking” – autostop. Desigur, “Mersul pe jos, e cel mai sănătos”, e şi drumeţia o soluţie. Aici, intervine însă factorul “eficienţa soluţiei” în raport cu obiectivul stabilit şi cu RESURSELE DISPONIBILE.
      Oricum, am reţinut că ţie ţi-a “sărit în ochi” legătura dintre CREATIVITATE şi STRATEGIE.
      Da, mi-e imposibil să vizualizez, să văd un strateg fără creativitate, fără VIZIUNE. O să abordez tematica “Ce ÎNSEAMNĂ strategie?”, pentru că a clarifica termenul STRATEGIE, porneşte de la SEMANTICĂ. Adică, de la semnificaţia cuvântului. Pentru că, ASTA este ceea ce trebuie clartificat, înainte de orice: CE ÎNŢELEGEM PRIN STRATEGIE?
      Pentru a putea da o definiţie oarecare a strategiei (adică să formulăm răspunsul la întrebarea CE ESTE O STRATEGIE), trebuie să avem înainte de orice înăuntrul nostru nişte conexiuni cu SEMNIFICAŢIA ACESTUI TERMEN. Altfel, e ca şi cum pe tine t-ear striga pe stradă cineva “Mărie!” în loc de “Monica!”.


  3. Ai atins o problema fenomenala!!! De altfel Dex-ul tuturor tarilor ar trebui anulate, fac doar rau( eu evit sa-mi las copilul sa ceara explicatii din dex!)
    Pentru mine strategia nu este doar o imbinare de masuri de urgenta luate din constient, si incerc cat mai mult sa evit si senzatiile care imi vin din inconstient. Dar trebuie sa spun ca vad constientul ca pe un rezultat al cauzei si efectului , vazute in mod subiectiv si superficial, iar subconstientul ca toata frica , care rezulta din experientele din trecut, impreuna cu frica de viitor.
    Prin urmare (oarecum contra primului impuls !) ajunsa la aceste “concluzii” personale, atunci cand imi elaborez o strategie personala , in vederea unei actiuni de schimbare, incerc sa-mi folosesc intuitia, adica ma las mult in “voia” sentimentelor, al acelora care nu au baza in experienta mea, ci in acea energie fluida care ma face sa ma simt aprobata in decizie, sau dezaprobata.
    Desigur ca o explicatie, o dezbatere concreta a acestui punct, mi-ar face foarte bine.
    Multumesc, o zi buna.
    Paula Muresan


    • Bine te-am găsit, Paula!
      Mi-a povestit Moni câteva vorbe despre tine şi mă bucur că ai venit şi pe aici!
      Da, direcţia pe care o sugerezi pentru continuarea dezbaterii, este chiar foarte interesantă.
      Va fi dificil însă să adâncim dezbaterea, deoarece omenirea încă se află în faza de dezvoltare “Muşchi şi pumni”. Încă avem un comportament de prădător la nivel de specie. Ca rezonanţă, asta înseamnă MULADHARA. Instinctul de autoconservare la nivel de individ.
      Parţial, s-a dezvoltat instinctul de conservare a speciei, care înseamnă rezonanţe diverse pe SWADHISTHANA. Social, asta se reflectă prin dezvoltarea sistemului de valori ale familiei, înţelegând prin familie, rudele biologice. Până să ajungem unde spui tu, trebuie să ne echilibrăm energiile de pe toate cele şase nivele (Muladhara la Ajna) şi acest lucru, fără un instrument puternic, e aproape imposibil! Eu am oferit instrumentul (ZENLA) dar utilizarea lui, e treaba fiecăruia.
      Am înţeles foarte multe aspecte ale socialului, lucrând (scriind, documentându-mă) la cartea “Piramida nevoilor” (cred că o voi publica în cursul acestui an, ca material de suport pentru un training, EVOLUŢIE CONŞTIENTĂ).
      Privitor la ce spuneai în finalul comentariului, am scris o serie de articole legate de TELEPATIE, care este un fenomen care are loc CONTINUU. Ceea ce lipseşte majorităţii, este CONŞTIENTIZAREA PROCESULUI DE COMUNICARE TELEPATICĂ.
      Privitor la intuiţie şi sentimente, INTUIŢIA, este complexul de conexiuni care se stabilesc ca urmare a funcţionării normale a TUTUROR CELOR 7 CHAKRA. Folosirea corpului emoţional, este doar 1/7 din intuiţie, iar această “şeptime”, este o diviziune (a doua) a unei scale EXPONENŢIALE. Adică un fel de 1exp2exp3exp4exp5exp6exp7 sau, tradus în cuvinte, Unu la puterea 2 la puterea trei la puterea patru… Calculul începe de la 6 la puterea 7 (= 279.936) apoi urmează 5 la puterea 279.936. Rezultatul operaţiei 5exp279.936, este 7.364339606×10¹⁹⁵⁶⁶⁶. Adică, şapte virgulă 36 ori 10 ridicat la puterea 195.666. Cred că aş putea continua calculul, dar această ridicare la putere, a durat pe laptopul meu Core2Duo cu 4 GB RAM DDR III, vreo 15 secunde. După ce obţii valoarea finală, o să vezi (dacă ai cu ce calcula!) cât înseamnă procentual cunoaşterea şi utilizarea corpului emoţional (zero virgulă câteva zeci de mii de miliarde de zerouri şi un unu) şi cam pe unde am ajuns ca nivel de dezvoltare, ca SPECIE!… 😉 Tehnic vorbind, suntem la stadiul de evoluţie ZERO. La scară umană, desigur, putem să ne împăunăm cu ce nivel de evoluţie vrem noi…


  4. Intre a fi strateg si a fi cumpatat eu prefer sa fiu cumpatat. Daca sunt cumpatat mi se vor deschide porti tainice, porti care raman zavorate in fata strategilor. Un strateg face planuri peste planuri pentru a-si indeplini o dorinta. El risca sa devina prizonierul propriei strategii, in loc sa se bucure de libertatea unei vieti cumpatate.

    Strategul isi impune niste termene limite, in contradictie cu sfaturilor batranilor nostri intelepti conform carora lucrurile marete se intampla intotdeauna la timpul lor. Cand aceste termene nu sunt indeplinite el devine frustrat si este tentat sa apeleze la mijloace lipsite de omenie pentru a le finaliza in timpul stabilit.

    In urma cu ceva ani am fost sfatuit sa o las mai moale cu strategiile si sa tin ochii deschisi la ceea ce imi ofera Providenta. A mai trecut cateva anotimpuri pana cand am inteles acel sfat.

    Serban, mi-am notat acest subiect. Il vom relua in aceasta vara, dupa o alta stragere de mana :)


    • Te înşeli în multe privinţe şi asta, toccmai pentru că NE LIPSESC STRATEGII!
      Eu cunosc doi mari strategi:
      1. ISUS, Nazarineanul
      2. Sun Tzu, generalul chinez.

      Ambii, au rămas în istorie, de peste 2000 de ani.
      Aşa încât, dă-mi voie să te contrazic!
      Avem nevoie de strategi şi de ştiinţa strategiei, dar mai toată lumea confundă STRATEGIE cu OPORTUNISM şi CARIERISM, care sunt chestii foarte diferite!
      Ceea ce ai definit tu în ambele comentarii, sunt CARIERISTUL, PARVENITUL şi OPORTUNISTUL. Iar “strategia” pe care o aplică ei, se numeşte VICLENIE şi ÎNŞELĂCIUNE.
      Da, sunt de acord că aceştia sunt cei mai vizibili pe eşichierul social contemporan. Totuşi, hai să ieşim din cercul strâmt al lucrurilor mărunte şi să privim dincolo de ce zic ziarele şi mass-media în general, la ce ne învaţă ISTORIA! Desigur, pe cei care văd în istorie o oglindă a omenirii.


  5. Ma uitam la ultimul tau raspuns, Serban, in care spuneai ca, strategia pe care o aplica parvenitul si oportunistul se numeste viclenie si inselaciune. Acelasi Szun Tzu despre care vorbesti, spune in Arta razboiului, o carte geniala despre strategie militara si viata, ca ” arta razboiului se bazeaza pe inselaciune…”


    • Bună, Gabriela!
      Admirabilă remarca, este şi motivul pentru care am iniţiat această dezbatere.
      Este oare cazul să mergem înainte cu aceste definiţii? Cine ne împiedică SĂ REDEFINIM TOTUL, TOT UNIVERSUL, DACĂ TREBUIE?
      Frica? Lenea? Plăcerea de a ne văicări?
      În paranteză fiind spus, în răspunsurile mele, spuneam că ştiu doi strategi: ISUS şi Sun Tzu.
      Sun Tzu, se referea în cartea sa însă, la RĂZBOI. Şi afirmaţia sa, e valabilă şi azi:
      Războiul este o modalitate de a forţa o comunitate, o naţiune să facă ceva împotriva voinţei ei, folosind forţa brută, înşelăciunea, escrocheria, minciuna.
      Cum se face însă că din atâtea miliarde de oameni, singurul carte vede în ISUS un strateg (STRATEGIA lui PRODUCE EFECTE ŞI AZI!!!) sunt eu?
      Acum poate ai înţeles sensul celor două articole pe care am considerat că trebuie să le scriu şi să le public.
      Poate voi reuşi să fac mai mult. Deocamdată, vreau să văd ce părere are lumea despre aceste concepte fundamentale şi, constat că nivelul de cunoaştere, rămâne în continuare de 1:1000, posibil chiar să scadă. Ceea ce demonstrează faptul că, ÎN CONTINUARE, STRATEGIE este un termen militar. Proporţia asta de 1:1000, coincide supărător de mult cu numărul absolvenţilor de şcoli militare dintr-o ţară…

Comments are closed.