Ce e mai greu, să iei decizii sau să îţi asumi răspunderi?

Decizii şi Responsabilităti

 

De vreo trei ani, tot studiez tot felul de scrieri din zona dezvoltare personală, coaching, motivaţionale, afaceri, etc, în căutarea unui răspuns.

Constat cu surprindere că una dintre cele mai stupide teze pe care o cunosc “Cel mai greu lucru este să iei decizii”, este argumentată luxuriant, cu o mulţime de false şi inutile argumente şi pe sute de mii de pagini, poate chiar milioane, dacă iau în calcul şi blogurile. Există chiar şi o teorie întreagă, numită teoria deciziei, în care se analizează exhaustiv toate efectele posibile şi imposibile ale unei decizii deja luate dar nici măcar O SINGURĂ menţiune privitoare la CAUZA REALĂ A EŞECURILOR, sau mai bine zis, a ceea ce numim de obicei “eşec”.

Ceea ce vei citi acum, este o informaţie de bun simţ. Tot ce ai nevoie ca să te convingi de adevărul a ceea ce îţi voi dezvălui imediat, este să îţi analizezi PROPRIA EXISTENŢĂ. Dacă crezi că vei mai avea nevoie şi de alte argumente, ai la dispoziţie o lume întreagă pe care să o studiezi.

Te-ai pregătit să afli secretul ORICĂRUI succes şi al ORICĂRUI eşec?

Mă îndoiesc!

Totuşi, eu îţi voi dezvălui acest secret, deşi ştiu că mâine, deja îl vei fi uitat. De unde ştiu asta? Pentru 99% din omenire face asta, zilnic.

E mai comod să te plângi de greutăţi, decât să le înfrunţi!

Deja ţi-am dezvăluit secretul!

Poţi să îi dai o formă mai clară? Mai directă?

Mă îndoiesc că o vei face, deşi ştiu sigur că poţi.

Viaţa oricui se poate schimba spectaculos, dacă în loc să ne irosim timpul citind teorii diverse privind modul în care se iau deciziile, vom înceta să ne plângem de una şi de alta.

Şi acum, hai să te ajut cu câteva întrebări, ca să văd dacă descoperi SECRETUL, adică, formula lui clară şi concisă:

  • De ce aleargă oamenii după funcţii?
  • De ce există poliţie, armată, securitate, vămi, jandarmerie, etc.?
  • De ce există atâta incompetenţă în aparatul de stat? (Vezi cartea “Principiul lui Peter”)
  • De ce divorţează atâtea mii de cupluri anual?

 

Răspunsul, este foarte scurt. Desigur, dacă îl ştii, îl poţi formula în 1000 de volume a câte 500 de pagini, fiecare. Câte un roman fluviu, pentru fiecare caz. De altfel, s-au şi scris milioane de romane, în care autorii lor analizează în mod inconştient, pe sute de pagini uneori, TOCMAI ACEST SECRET.

Dar el are o formulă simplă, o propoziţie foarte scurtă, o afirmaţie. Afirmaţie pe care o poate verifica şi un copil de câţiva ani, fără să apeleze la diplome şi titluri universitare.

Ca să te mai ajut încă o dată să găseşti răspunsul scurt sau SECRETUL…

Jumătate din răspuns, se află în orice întrebare.

Răspunsul la întrebarea “Care este secretul?”, se află pe blogul meu şi chiar în acest articol. Totul e să citeşti cu atenţie blogul şi să fii pregătit să primeşti acest răspuns.

Te aştept pe blog, dacă vrei să afli formula scurtă şi concisă.

Dacă crezi că ştii SECRETUL, lasă-mi un comentariu în care să îl formulezi. Sunt îngrozitor de curios din fire, aşa că, sunt curios să aflu care crezi tu că este acest SECRET.

The closer you look, the lesser you see!” (Repilcă din filmul “Now You See MeCu cât priveşti mai de-aproape, cu atât vezi mai puţin!)

 


Vizualizări articol: (493)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

8 thoughts on “Ce e mai greu, să iei decizii sau să îţi asumi răspunderi?


  1. Pentru a fi diferiti fata de cei din jur.

    Ce s-ar intampla daca toti oamenii de pe planeta am castiga la fel, indifetent de job/afacere?


    • Cred că m-ai pierdut pe drum…
      Ce voiai să spui cu “Pentru a fi diferiţi” şi cu “dacă am câştiga la fel”?…
      Întrebarea era dacă cunoşti SECRETUL!
      Ori aici, văd doar un comentariu fără legătură cu întrebarea!…
      Poţi să fii mai explicit?
      Eventual, reciteşte cu mai multă atenţie articolul!


  2. Secretul știu sigur că este Responsabilitatea este mai greu de luat.
    Legea Cauzei și Efectului – se mai numește legea RESPONSABILITĂȚII, Karma, legea manevrării, legea guvernării. De aceea spunea Harv Eker – Oamenii Bogați sunt de părere că „ei își creează viața” săracii cred că „viața li se întâmplă”. Adică bogații au convingerea că tot ce se întâmplă se întâmplă PENTRU EI – își asumă responsabilitatea totală, dar nu cu ei – așa cum cred cei săraci – dau vina pe guvern, legi, instituții sociale stat oricine dar mai puțin ei.
    Asta așa o lecție în ultima perioadă am învățat.


    • Da, acesta e răspunsul, asumarea responsabilităţii. O formulă mai elegantă, este “Asumarea responsabilităţii pentru toate consecinţele care decurg din deciziile luate.
      Oricum, trebuie să recunosc, m-ai luat pe neaşteptate cu argumentaţia şi cu exemplul!
      Într-adevăr, capacitatea de decizie depinde de numărul deciziilor luate, aşa cum se spune prin cărţile de dezvoltare personală, dar acxolo lipseşte aspectul esenţial: şi pentru care ne-am asumat toate responsabilităţile.
      Cam toată lumea se teme de frapt de ceea ce urmează după ce am luat decizia. În Matrix II, e chiar o scenă (Neo şi Oracolul) în care este excdelent ilustrată tema răspunderii pentru decizii: “Ai venit aici ca să înţelegi DE CE ai decis, pentru că decizia era luată cu mult înainte!” Şi mai e o completare interesantă: “Este imposibil să vezi dincolo de o decizie (alegere, choice) pe care eşti incapabil să o înţelegi!”.
      Cred că această nebuloasă ar trebui să fim educaţi să o risipim, pentru a putea să trecem dincolo de ezitările interminabile… care duc la final, spre eşec…


  3. Atunci când te prinzi că ești nemulțumit de ceva acesta reprezintă Robia din tine, asumarea responsabilității este Stâpânitorul (sau trebuie să fie stâpânitorul). Ambele le avem în interiorul nostru, ca urmare pentru a le îmbunătăți trebuiesc măsurate, ca de exemplu, pe o scară de la 1 – 10, cât este nemulțumirea și cât este responsabilitatea. După care, vezi ce acțiuni să faci ca acestea să le îmbunătățești. Absolut, TOT ce se poate măsura se poate îmbunătăți.


    • Extraordinară ideea!
      Mă întreb ce se petrece cu noi doi?
      Până unde merge rezonanţa, legătura dintre noi şi cum funcţionează?!?
      Mă gândesc de mai multe luni cum să concretizez într-un studiu cu date concrete ideile de mai sus.
      De când lucrez la proiectul “Energetica socială”, am făcut tot felul de măsurători radiestezice şi am ajuns la tot felul de descoperiri ciudate.
      Ce spui tu, în mitologia amerindiană, se numeşe “Lupul Alb” — la tine Stăpânul — şi “Lupul Negru” — la tine, Robul.
      În mitologia orientală, avem Alb, Yang, Lumină şi Negru, Yin, Întuneric.
      Totuşi, trebuie să reţinem un aspect important: oricât am comprima-condensa Universul, învăţaţii de pretutindeni şi din toate religiile tuturor timpurilor, au descoperit că Treimea este suverană.
      Occidentalii, au sintetizat Treimea prin formula Tatăl – Fiul- Duhul Sfânt;
      Orientalii, prin Yantra Dao. Yantra conţine prin Yang, Prana – Yin, Apana îmbinate într-un mod care sugerează Mişcarea. Yantra Dao, este Ansamblul Dinamic, este cea care reprezintă ca şi Treimea, Întregul Inseparabil, Universul Infinit, Conştiinţa Absolută.
      Eu mi-am propus să fac un set de măsurători pe zone geografice, al predominantei între Prana şi Apana.
      Perspectiva prezentată de tine însă, mă face să revin asupra unei lucrări mai avansate, “Piramida Nevoilor“…
      Acum câteva zile, am reluat lucrul la carte, să văd cam cât ar mai fi de lucrat la ea şi am constatat că e aproape gata.
      Voi începe aşadar un ciclu de cărţi, “Evoluţie Conştientă” şi cu un prim volum, “Piramida Nevoilor”.
      Făcând o analiză a lumii în care trăim, am descoperit cum se desfăşoară Arhetipul social pe model fractal, al energiilor Apana Vayu (Energiile disoluţiei). Aici, în acest punct, îmi propusesem să fac un studiu mai amplu al nivelelor energetice, începând exact de la ce spui tu, doar că eu am mers pe denumirea hindusă, Prana=Stăpânul şi Apana=Robul.
      Mai departe, voi măsura nivelele de energie la fiecare treaptă a Piramidei Nevoilor. Dar asta, va fi probabil volumul 2 al ciclului.
      Pentru cei interesaţi de mai mult, voi începe în curând un ciclu complex de training, EVOLUŢIA CONŞTIENTĂ.
      Detalii, se vor găsi curând aici, pe blog.
      Cred că mă opresc aici că m-am cam lungit 😮 …


  4. Şi un bebe ştie să ia o decizie când zice “câh” la ceva! Deci e muuult mai responsabil decât un om mare, în opinia mea. 😉
    Dar să răspund la întrebarea din titlu.
    Pentru mine a fost mult mai uşor să îmi asum responsabilităţi şi mult mai greu să iau decizii. Abia când am început să “gâfâi” mi-am dat seama că am luat nişte decizii proaste… Dar ce este cu adevărat greu este cu totul altceva…
    Întrebarea (întrebătoare) este să-mi răspund la: “Cam cât poţi duce?”. Iar despre asta îmi pot da seama doar… făcând. Tâmpenii au ba, le fac!
    Cum altfel pot şti ce responsabilităţi îmi pot asuma şi care sunt deciziile implicite?!?


    • Există ceea ce am putea numi “învăţătura din greşelile altora”.
      Totuşi, cred că aici e locul şi momentul să subliniez importanţa cărţilor CITITE!
      Lecturile, îţi dezvoltă capacitatea de a identifica şi analiza opţiunile existente, dar îţi arată de foarte multe ori şi ce anume consecinţe determină o alegere sau alta.
      Astfel, o mare parte din timp şi energie, pot fi economisite dacă citim cărţi, având în minte clar o perspectivă: EXPERIENŢA.
      Ce decizii s-au luat şi ce consecinţe (efecte) au produs.
      Pentru că, în ultimă instanţă, ceea ce ne deranjează la un moment dat, este o consecinţă pe care am determinat-o printr-o alegere (decizie), dar care e nedorită. Şi trebuie asumată şi aceea! Asta înseamnă de fapt, asumarea TUTUROR CONSECINŢELOR: FĂRĂ DEOSEBIRE!

Comments are closed.