Am făcut un Semn Spre Carte!

În această lume în care există oameni cu drag de carte, existăm și noi. Cei norocoși că am descoperit că și lectura te face om întreg. Dragul nostru pentru cuvântul tipărit va fi deplin, doar atunci când îl vom împărți și cu alții.

ADI SONIA SPĂTARIU

 

Vineri, am făcut un lucru pe care mi-l programasem cu ceva vreme în urmă. Atunci când m-am alăturat proiectului iniţiat de Sonia Spătariu, Semn Spre Carte, aveam clar în minte felul în care vreau să o fac.

Am crescut cu cărţi, am învăţat mult de la oamenii care le-au scris şi am învăţat de mic să respect atât cartea cât şi omul care scrie şi care citeşte.

Am copilărit într-un loc (Valea Jiului) în care, cartea era pentru mulţi un lux aşa încât, atunci când am citit ce spune Sonia, ştiam exact ce înseamnă. Pentru simplul fapt că am copilărit în acelaşi judeţ…

Pe de altă parte, ştiu ce circulaţie era în clasă la noi: cărţile date colegului X, ajungeau prim patru-cinci case, înainte de a reveni la mine. Aşa am învăţat de pildă respectul faţă de cel care a cheltuit banii pe o carte: “Îmi dai voie să i-o dau şi lui Y? M-a rugat, dar i-am spus că e de la tine şi…”.

În biblioteca familiei, erau şi cărţi dinainte de război şi mă uitam fascinat la foile îngălbenite, dar care arătau “perfect”. Am întrebat-o pe Mama, cum e posibil şi ea mi-a explicat că, dacă foloseşti un semn de carte şi eviţi să laşi cartea deschisă cu cotorul în sus, pe masă sau altfel, atunci acea carte poate fi citită de zeci de ori, înainte să poată cineva observa că e o carte citită.

Anii au trecut şi am descoperit că puţini sunt cei care îşi pot permite să cumpere o carte…

Aşa am ajuns să dăruiesc în loc de alte fleacuri, cărţi. E adevărat, am avut ocazia să citesc de mic cărţi importante pentru educaţie, poate chiar fundamentale. Cel puţin, din felul în care percep eu cartea, ca instrument de autodezvoltare şi educaţie continuă.

Am reuşit să aduc în ochii multora, acel zâmbet de bucurie, pe care doar acel “ceva” din piept îl cunoaşte şi îl re-cunoaşte.

Mi s-a părut ceva firesc deci, să vin alături de Sonia, cu nişte cărţi. Doar despre ASTA este aici vorba: OFERIM O ŞANSĂ DE A CITI, celor care sunt în dificultatea de a avea acces la cărţi.

Ştiu, pentru internauţi, poate că asta pare ceva amuzant. Doar că de-a lungul celor 55 de ani de viaţă, am trecut prin multe şi am văzut destule, încât să ştiu că ceea ce unuia i se pare banal, altuia poate să i se pară science-fiction.

Există încă destulă sărăcie materială în lume. Pe mine, mă preocupă cea de acasă, de aici, de unde pot eu să pun umărul la înlăturarea ei.

Ştiu la fel de bine că există oameni cu posibilităţi infinit mai mari ca ale mele, care azvârlu banii pe mofturi personale; ştiu şi că sumele respective ar ajunge pentru înfiinţarea unor biblioteci orăşeneşti.

Dar ştiu la fel de bine că PUTEREA EXEMPLULUI produce întotdeauna efecte.

Pe de altă parte, m-am săturat de toată demagogia pe care o văd zilnic în jurul meu. Promisiuni de tot felul, de dragul de a obţine nişte avantaje substanţiale; promisiuni care sunt uitate imediat după obţinerea avantajelor scontate.

Dar mai ştiu şi că, pentru cel care îşi doreşte mult şi chiar primeşte o carte, momentul acela, va rămâne în existenţa lui o armătură, o structură de rezistenţă pentru clipele în care Viaţa, e mai puţin blândă cu el.

O ştiu din propria mea existenţă, o spune şi Petre Ţuţea de pildă şi Emil Cioran şi Mircea Eliade. Şi cred că ei sunt nişte voci mult mai autorizate ca mine să facă astfel de afirmaţii.

Eu doar am repetat ceea ce AM VERIFICAT pe mine însumi.

Am trimis la Sonia, 9 cărţi. Mi-ar fi plăcut să fi putut trimite un camion… Din nefericire pentru mine şi dacă adun toate cărţile din casa mea, abia dacă umplu un portbagaj de “VAN”, ce să mai vorbim de o furgonetă sau de un camion… Dar ÎMI PLACE să pot face asta!

Am dăruit de vreo două ori, peste 400 de cărţi din bibliotecă. Am renunţat la tot ce am considerat că pot renunţa. Dar e puţin…

Poate că unul dintre principalele motive pentru care am adoptat forma de publicare electronică şi am pus sub licenţă Creative Commons multe dintre cărţile mele, este şi gândul ascuns că, într-o bună zi, cărţile scrise de mine (deci libere de alte obligaţii!! :) ) şi ajunse la cititori, vor ajunge să umple mai multe camioane virtuale!

Totuşi, sunt conştient că sunt încă foarte mulţi oameni pentru care un calculator, este încă un vis prea costisitor…

Ţi-am povestit toate acestea, pentru că atunci când am citit la Sonia pe blog despre proiect, am ştiut clar că voi trimite cărţi. Şi asta, pentru că în viziunea mea, era o datorie faţă de propria mea conştiinţă.

Am comunicat pe o altă frecvenţă cu Sonia, am comunicat pe o altă frecvenţă cu cei care vor o carte. Şi ASTA, pentru mine CONTEAZĂ!

M-aş bucura să-mi spui peste câteva zile că ai mers pe urmele mele.

Să-mi arăţi că ÎŢI PASĂ. Că România este şi în REALITATE, aşa cum o văd eu.

Eu am făcut SEMNUL MEU SPRE CARTE. Acum, E RÂNDUL TĂU!

 


Vizualizări articol: (473)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

4 thoughts on “Am făcut un Semn Spre Carte!


    • Mulţumesc şi eu, că există oameni care într-un fel sau altul, calcă pe urmele mele.
      Asta înseamnă că, cel puţin într-o oarecare măsură, Proiectul ZENLA, DĂ ROADE.
      Voi relua totul de la capăt, cu acea parte pe care am ascuns-o vederii.
      S-ar putea să fie o greşeală fatală pentru mine.
      Dar s-ar putea la fel de bine să reuşesc.
      Am nişte argumente despre care este mult prea devreme să vorbesc.
      Dar am şi argumente pe care le pot prezenta.
      Şi asta am de gând să fac.
      Oricum, pentru mine cel puţin, este “Acum, ori niciodată
      Am cel puţin un om ALĂTURI DE MINE: MONICA.


  1. Îți mulțumesc mult, Șerban. Pentru susținere, pentru cuvintele tale frumoase și pentru cărțile pe ca le-ai trimis.


    • Mulţumeşte-i lui Dumnezeu. Pentru el am făcut-o, pentru el fac ce fac de 7 ani.
      Eu îi mulţmesc pentru că ASTĂZI, am găsit soluţia pe care o tot tatonez din 2007 încoace.
      ŞTIAM că se poate. Am demonstrat că se poate cu cărţile pe care le-am scris.
      O să vorbesc pe blog despre ce este vorba:
      O LUME FĂRĂ BANI.

Comments are closed.