Oamenii care mă cuceresc!

Româneşte aşa a fost!

 

Există momente în viaţa fiecăruia dintre noi, când se petrec miracole! Eu consider de pildă că, atunci când un om mă cucereşte într-un fel oarecare, ARE LOC UN MIRACOL!

Am vorbit despre Adi-Sonia Spătariu şi, cu certitudine, voi mai vorbi. Asta, că tot spuneam despre advertoriale şi de ce refuz să scriu adevertoriale, precum şi ce fel de advertoriale scriu, fără “morcovul de aur” numit “Dacă scrii de bine despre noi şi pui şi 3 linkuri, poate-ţi dăm şi ţie ceva!

Da. SCRIU ADVERTORIALE. Dar le scriu pentru cine vreau eu şi PENTRU CINE MĂ CUCEREŞTE!

Şi fac asta, pentru că aici, EU PLĂTESC ŞI SCRIU PE BANII MEI!

Pe timpul meu scriu şi pe transpiraţia mea!

Aşa încât, dacă vrei să mă cucereşti, TRANSPIRĂ!

Dar TRANSPIRĂ LA VEDERE şi mai puţin sub limbă, că mi s-a acrit de lucrătorii cu gura, care dau din clanţă de fiecare dată când apare în nări mirosul de ciolan.

Aşadar… Care sunt oamenii care mă cuceresc?

Ţi-am vorbit despre Tudorel Bezea, cu mult înainte să revin în ţară. Şi voi mai vorbi, pentru că aşa se construieşte ceva fundamental între oameni: ÎNCREDEREA.

După ce am dat mâna cu el, a urmat “actul II”, “actul III”, “actul IV” şi vor mai urma şi alte acte ale piesei în care jucăm, că aşa e ROMÂNEŞTE.

Acum, de foarte curând, ţi-am vorbit despre Sonia. Şi ea m-a cucerit, fără să o fi cunoscut. Şi a urmat tot aşa, un “actul II”. Şi vor mai urma şi altele!

Un alt om pe care îl am pe lista “de făcut drum la şi de dat mâna”, este Petre Dalea sau, cum îi zic eu, “Don Pedro”. Da, pentru mine e un “Don”. Poate că e mai mic decât Don Miguel Ruiz, dar e un DON! Adică, un fel de maestru, în limbaj latino-romanic. Puţin îmi pasă mie ce crede cârcotaşul X, Y, Z că eu îl consider a fi un Maestru. Dacă am avut ceva de învăţat de la el, e treaba mea şi dreptul meu să-l avansez la ce grad vreau eu. OK?

Te întrebi poate de ce scriu toate astea?

De pildă, pentru că AŞA SIMT EU NEVOIA! Şi fiind eu ACASĂ LA MINE, aici, dau socoteală doar CONŞTIINŢEI MELE. Scriu pentru mine! Şi pentru cine vrea să vină alături de mine, uşa e deschisă!

Scriu însă şi pentru cei care mă tot asaltează pe feisbuc cu cereri de prietenie sau cereri de aderare la grupurile mele.

În ultima vreme cel puţin, chiar mă stresează lipsa elementară de realism şi de bun-simţ elementar!

Oameni care au intrat pe feisbuc de două-trei sau cinci săptămâni, au dat fuga să se înscrie în 100 – 150 de grupuri, ca şi cum palmaresul de grupuri în care te-ai înscris ar fi vreo dovadă a valurilor de transpiraţie care au curs din tine…

Pardon, scuzaţi, bonsoar! Mai neaoş româneşte zis, “Ura şi la gară!

Pe lista mea de prieteni de pe FB, ajungi când vom fi prieteni. Şi până în ziua aceea, mai e! Faptul că ai descoperit reţelele sociale, pentru mine, e egal cu zero. Ce prietenie avem noi, când tu abia dacă ai pus vreo două rânduri pe profilul tău FB sau G+ sau, sau…?

Constat o nesimţire fără margini la o puzderie de inşi oarecare, care consideră că dacă şi-au făcut cont pe o socială, eu sunt acuma dator să-mi stric ochii şi să-mi pierd timpul răscolind tot internetul să aflu cine e Icsulescu sau Igrerceasca aia de mă cere pe mine în prietenie, ca şi cum mi-ar face vezi-doamne, vreo favoare deosebită că mă trece acolo pe lista ei/lui de indivizi “de spamat” cu mărunţişuri culese de pe net.

Da, înţeleg să dau accept unuia pe care îl descopăr în 15 minute şi îmi dă bătăi de cap când văd cât am de citit despre el şi ce face, ce a făcut, etc. Dacă a avut timp să mă citească, e mai puţin important şi ştiu eu de ce spun asta!

Altfel? Haida-de!

Dragi amatori de sociale, pe vremea când voi abia auzeaţi de calculatoare, eu eram sătul de nopţi nedormite şi de conversaţii profesionale pe Yahoo Groups. Sunt pe net din 2000 şi am înghiţit net, pe vremea când factura de net costa între 500.000 lei şi 1.700.000. Şi asta, era socializare pe bani grei! PE BANII MEI! Bani munciţi din greu, că eram deja freelancer de ceva ani şi alergam din uşă în uşă să vând ce ştiu să fac. Competenţele, adică!

Treziţi-vă dragilor la realitate, un link pe feisbuc sau pe G+ sau pe altă socială, are greutate în faţa mea, CÂTĂ ÎI DĂ OMUL DIN SPATELE LINKULUI!

Şi ca să închei subiectul, atât aici cât şi pe celelalte bloguri ale mele, o să public cazurile concrete de oameni care m-au cucerit!

Şi da, o să scriu despre ei advertoriale în draci, pentru că asta înseamnă BLOGOSFERĂ!

Pe www.bloggeridetop.com, o să scriu în ton cu tematica; pe www.castiga-bani.com, o să scriu evident! despre bloggeri şi proiectele lor care dovedesc SPIRIT ANTREPRENORIAL. De altfel, am mai făcut-o şi acum reiterez angajamentele pe care le-am onorat până acum şi pe care mă voi strădui să le onorez şi pe mai departe!

Aici, voi scrie mai ales DESPRE OAMENII din spatele blogurilor, pentru că OAMENII MĂ INTERESEAZĂ!

Conturile de pe sociale, sunt nişte simple scule web. ATÂT!

Blogurile, sunt doar o faţetă a OMULUI.

Aşadar… Vrei să mă cucereşti? SĂ MĂ CONVINGI că însemni ceva, destul de mult pentru ţara asta, dar mai ales pentru tine, înainte de orice?

Demonstrază-mi că ai ceva de dat, de oferit, că O FACI DEJA!

Altfel, ce să cauţi în grupurile mele? Ce să cauţi pe listele mele, pe lista mea de pe profilul meu FaceBook, G+, Twitter? Doar ca să îngroşi rândurile spammerilor?

Am destule pagini acolo, pe FB. Dă like, dă share, scrie comentarii pertinente şi acolo şi la articolele de pe bloguri, fă ceva care să aibă valoare şi pentru mine şi pentru cititorii mei! Altfel, mă stresezi inutil şi mă faci să-mi pierd şi timpul şi răbdarea şi să devin incisiv. Ca acum. Şi asta, mă scoate din ţâţâni, pentru că de felul meu sunt băiat de treabă şi îmi plac şi toleranţa şi dialogul. Chiar le cultiv!

Lasă prostiile şi apucă-te de treabă, arată-mi că eşti capabil/ă şi de altceva decât de dat like-uri şi împrăştiat emoticonuri, că de aşa ceva e capabil şi un copil de grădiniţă, lăsat singur în faţa calculatorului!

PRICEPUT?

No, bine!

Mai vorbim! Dar aplicat! LA OBIECT, ADICĂ!

 


Vizualizări articol: (413)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

3 thoughts on “Oamenii care mă cuceresc!


  1. Serban, multumesc pentru cuvintele frumoase. Sa speram, dupa cum spune si proverbul: “Se intalneste munte cu munte, dar om cu om”, ca viata ne va da ocazia sa stam candva la un pahar de vorba si fata in fata.
    Dupa cum ai putut vedea si eu mai scriu “advertoriale” pe banii mei :), scriu de bine despre OAMENI , despre realizarile lor (mai o expozitie foto, mai o carte publicata, mai o intamplare bine organizata, mai o expeditie prin Carpati), scriu despre locuri interesante pe care le-am vizitat, mai promovez zonele turistice din Banatul de Munte dar scriu cand vreau, cat vreau (mai bine, mai putin bine, asa cum pot), pentru ca pe timpul si pe banii am toata libertatea sa-mi aleg subiectele despre care scriu.


    • Da, am remarcat o schimbare mare de când cu “noua casă”!
      Mi-au plăcut articolele din urmă şi cred că trebuie să fac şi eu ceva, să pun umărul cumva acolo. Mai mă gândesc şi facem ceva.
      Cu văzutul.
      Mă bate gândul să găsesc o soluţie. Tot în zonă (Hunedoara) e şi Sonia Spătariu, cu care am vorbit deja de câteva ori şi chiar vreau să ne vedem. Poate o întâlnire în mai mulţi, o putem “croi” şi putem discuta şi aplicat. Îmi place la nebunie ideea “Semn Spre Carte” şi eu cred că se pot face multe şi dintr-o singură întâlnire. Mai e şi Tudor, cu experienţa lui cu cărţile şi putem învăţa enorm din asta!
      Cu el, am plănuiut să mă văd în iunie, la Focşani, că vine şi Monica şi o să putem fi mai mulţi. Poate reuşeşte şi Gina Cepreaga şi o să fie iar la masă formula din Bacău + Vrancea, unde sigur vor fi idei noi şi oameni noi cu care abia aştept să mă întâlnesc!
      În Hunedoara, sper să pot ajunge după iunie, să vedem când şi cum.
      Oricum, mai vorbim! :)
      Zi faină!

Comments are closed.