Despre blogosfera de la #webstockro 2013

Şerban Stănescu la #webstockro 2013

AVERTISMENT: Acest articol, e unul lung. Are 1484 de cuvinte. Dacă ai venit aici să faci pişcotăreală, mai bine renunţă.

Eu fac aici BLOGGING.

Am spus în articolele precedente că voi continua să scriu despre Webstock 2013. Dar despre evenimentul în sine, e puţin de spus şi cine face o vizită pe situl Evensys, află destule despre eveniment.

Lucrurile care mă interesează pe mine, înseamnă oameni, idei, COEZIUNE, COERENŢĂ, PARTAJAREA RESURSELOR.

PARTAJAREA GRATUITĂ!

Pentru că a fi „om de succes”, între altele, înseamnă a avea mult mai mult decât îţi trebuie să trăieşti, ergo, a avea de unde să dai, fără să ceri ceva în schimb. La Merit, Vreau şi Pot mai mult, am găsit asta. La Webstock 2013, am găsit multă tevatură legată de sponsori şi sponsorizări.

Deşi am doar un fragment al expunerii lui Tudor Giurgiu, o să-l pun într-un film pe net, pentru că în viziunea mea, TIFF este un proiect care merită copiat, transformat, combinat. Dar cineva, ne-a deturnat atenţia asupra jumătăţii goale a paharului. Poate a fost fără intenţie. Dar atunci, mă întreb unde este expertiza Evensys, care a organizat Webstock 2013? În ce constă?

Lucrul care mă interesează în cel mai înalt grad pe mine, este EDUCAŢIA.

Şi EDUCAŢIA, în general, fără să limitez la România şi subliniez asta! costă. Şi costă foarte foarte scump.

Ori, ceea ce am văzut eu la Webstock 2013, PE LÂNGĂ ceea ce am vrut şi mi-a plăcut să văd, este analfabetism funcţional şi ignoranţă funcţională.

Spuneam în articolul precedent că ignoranţa funcţională este incapacitatea de a transforma teoria înmagazinată în instrucţiuni executabile. Analfabetismul funcţional, înseamnă incapacitatea de a folosi zilnic, scrisul şi cititul ca modalităţi de AUTOEDUCAŢIE.

Ne mulţumeam până de curând, să citim titrările la telenovelele străine şi mica publicitate. Acum am evoluat: citim tweeturi şi FaceBook statusuri.

Dar scriem fără diacritice, cu greşeli de culegere de text, facem abuz de abrevieri, facem greşeli gramaticale, folosim neologisme inutile care îmi rănesc ochiul şi mă umilesc în condiţia mea de Român, când văd cum se înmulţesc, precum ciupercile după ploaie.

Da, „bloggerii” se ruşinează să vorbească mojica asta de limbă Românească, se jenează să scrie cu diacritice, deşi e obligatoriu potrivit normelor Academiei Române. Dar ce contează până la urmă părerile dinozaurilor de la Academie? Ce ştiu ei ce-i aia tuiter, feisbuc, pinterest, taciscrin, divaisuri mobile, bloghing? Ha! Nişte boşorogi care s-au agăţat de scaunele alea şi…

Da, dragii mei colegi de Virtualia acesta e adevăratul nume a ceea ce există în România Anno Domini 2013! Până la blogosferă, mai avem de parcurs un drum lung prin TOATE dicţionarele limbii Române, câteva mii de ore de studiu, documentare (R&D) şi PRACTICĂ, PRACTICĂ, PRACTICĂ!

Şi asta, la nivel de individ la început, apoi mii de ore la nivel de micro-comunităţi, formate din 2 – 5 oameni care se cunosc, locuiesc foarte aproape ca să poată sta nas în nas toată ziua şi eventual să-şi şi tragă palme reciproc, atunci când fac gafe de proporţii!

Abia după ce vom fi capabili să formăm o echipă în maximum o lună de la începerea (start-up-ul, ca să te mai relaxezi!), de la anunţarea unui proiect. Apoi multe sute de mii de ore, în echipe de 5 – 20 oameni, în care fiecare să pornească de la un minimum de 3000 de ore de lucru în echipă şi să aibă minimum trei proiecte personale finalizate cu succes, fiecare coechipier.

ASTA ÎNSEAMNĂ BLOGOSFERĂ, dragii mei colegi!

Înseamnă freelanceri cu experienţă, care folosesc blogul pe post de radio, ziar, revistă, librărie, bibliotecă, magazin, sală de conferinţe, expoziţie.

Experienţa care domină în România însă, e aceea de salariat. Şi asta, ce-o avea de a face cu libertatea de a îţi spune opiniile? Pentru că aici, e vorba de psihologia individului, care odată înregimentat, se desprinde de mentalitatea de job-seeker căutător de slujbe şi oportunităţi abia când se vede în stradă şi descoperă că singura lui şansă de supravieţuire, e să devină antreprenor. Şi ABIA din acest punct încolo, durează peste 15.000 de ore de studiu şi practică, să înveţi să gândeşti antreprenorial. ADICĂ, SĂ FII LIBER. Şi ştiu ce spun. I’ve been there, am fost acolo, cum i s-a spus lui Neo, în primul Matrix.

Înseamnă o echipă de câteva mii de astfel de freelanceri, care au întâlniri NESPONSORIZATE de corporaţii ci, sponsorizate din veniturile proprii, pentru a se putea înlătura dependenţa, dirijismul corporatist, în contrast cu ceea ce Cabral insinua că ar fi existat vreodată în România: libertatea de a alege.

Cabral confundă libertatea de a alege un sponsor sau altul, CU LIBERTATEA INTERIOARĂ, care e cu totul altă poveste şi despre care am vorbit destul şi cu certitudine, voi mai vorbi. Căci ceea ce dă libertatea de a scrie DE CE, CUM ŞI CE vreau eu, vine din LIBERTATEA INTERIOARĂ. Din NEATÂRNARE.

O să zici că am ceva cu Cabral, după discursul său fulminant de la #webstockro.

Aiurea. Fără semn de exclamare. Constat şi poate oricine constata că, despre găsirea de sponsori e vorba cam peste tot în aşa-zisa blogosferă românească.

Excepţiile, demonstrează teza.

Pe când o blogosferă a bloggerilor care au nevoie DOAR DE COMUNICARE, INTERACTIVITATE, CĂLDURA UNEI STRÂNGERI DE MÂNĂ, ATINGEREA SUFLET-LA-SUFLET, PROIECTE COMUNE, pentru că banii de concediu le ajung să se întâlnească undeva, poate chiar la unul dintre ei ACASĂ?

Monica şi cu subsemnatul, ne-am întâlnit cu Tudor, Mihaela şi cu Gina Cepreaga, pe banii noştri, pentru că AM FOST LIBERI SĂ DECIDEM AŞA! La Thessaloniki First Blogmeet, la fel, ne-am întâlnit pe banii noştri, pentru că aşa am vrut noi.

Te doare? Da. Ştiu. Pe mine mă doare şi mai rău. Pentru că ştiu că îţi zici în sinea ta „vise!”. Şi acum, sunt în imposibilitatea de a te contrazice, pentru că e nevoie de multă schimbare şi schimbare la nivel INTERIOR, la nivel de INDIVID.

Dar AM FOST LA BACĂU! Şi asta, e un fapt!

Aşadar, schimbare, la nivel de INDIVID.

Adică: EU mă schimb (eu, pe mine, ); TU te schimbi (tu, pe tine, TE) EL se schimbă (el, pe sine, SE). Abia după aceea, putem vorbi despre NE-AM SCHIMBAT, PE NOI, NE…

Abia după aceea, putem vorbi despre FORMAREA UNEI BLOGOSFERE ROMÂNEŞTI. Ceea ce există acum, este o populaţie de bloggeri în Virtualia.

Şi dacă vrei să afli diferenţa dintre un POPOR de bloggeri şi o populaţie de bloggeri, fă clic aici sau, pe linkul Dan Puric.

Ceea ce avem din belşug, este oameni care folosesc un CMS. Adică, un Content Management System. De la a folosi cât de cât corect un sistem de administrare a conţinutului, că asta înseamnă CMS, până la A CREA CONŢINUT însă, „e-o cale-atât de lungă”!!!…

Şi după ce ai creat conţinut, abia după aceea, putem vorbi despre o blogosferă în fază embrionară.

Ce am spus eu aici, e cu totul altceva decât „ceva rău”. E o stare de fapte şi, SUBLINIEZ ASTA! Ca să putem urca o scară, trebuie să:

  • Păşim pe prima treaptă;
  • Ridicăm piciorul şi să păşim pe a doua, a treia, până unde vrem să ajungem. NOI; EI; ELE; EA; EL; TU; EU.

Asist acum însă la o populaţie de folositori/utilizatori de CMS-uri, căzută în extaz la vederea propriei lor minunăţii: AM UN BLOG.

Şi, MAI DEPARTE?

Mai departe, iată ce cred eu că înseamnă:

  1. AM UN PRIETEN, BLOGGER CA ŞI MINE;
  2. Am mai mulţi prieteni, bloggeri ca şi mine;
  3. Ne întâlnim periodic pe banii noştri;
  4. Comunicăm constant;
  5. Facem planuri şi proiecte;
  6. Le punem în practică ÎMPREUNĂ şi le perfecţionăm, NE perfecţionăm CONTINUU;
  7. Partajăm GRATUIT resursele de care dispunem în exces;
  8. Ne vindem COMPETENŢELE şi ne rezervăm MAXIMUM DE TIMP, pentru AUTODEZVOLTARE;
  9. Educăm cât putem în jurul nostru şi ne transmitem experienţa de viaţă şi profesională

Eu, am făcut nişte paşi: Am fost la Thessaloniki First Blogmeet; la Accelera Merit Vreau şi Pot mai mult; la Teleorman TV; la Webstock 2013; am conceput cursul gratuit CBPN 01; am scris şi publicat GRATUIT peste 15 cărţi; am înfiinţat grupuri de lucru pe FaceBook şi pe Yahoo! Groups; am pornit proiectul unui serial video, „În cinci minute”, care era programat să ajungă ieri, 30-09-2013 la episodul 4 şi a ajuns DEJA la episodul 6.

ÎŢI MULŢUMESC pentru că m-ai ajutat să demarez cu bine serialul #incinciminute!

Aştept acum să văd în ce stadiu ai ajuns: folositor/utilizator (asta înseamnă user!) de CMS şi internet, sau… CONTENT CREATOR?

CREATOR DE CONŢINUT, pe româneşte!

Şi DA, am nevoie de tine, am nevoie de experienţa ta, că e stupid să-ţi închipui că le ştiu pe toate. „Ştiu multe” e una şi „le ştiu pe toate”, e un singur lucru: AROGANŢĂ. Adică, ORGOLIU + IGNORANŢĂ.

Şi iar DA, ştiu că sunt ignorant, am mai spus asta tot aici, dar măcar caut să îndepărtez zilnic bariera numită ignoranţă şi să extind câmpul cunoaşterii.

HAI SĂ O FACEM ÎMPREUNĂ!

Te asigur eu că e mai vesel şi muuuuuult mai PROACTIV!

 


Vizualizări articol: (354)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .