Prima zi de… blogging!

Prima zi de blogging

 

 Foarte multă lume, priveşte cu nostalgie şi cade în reverie când cineva zice „Prima zi de…” şi completează în gând, „şcoală”.

Astăzi însă, o să te deturnez de la idilicele tale amintiri legate de primul 15 septembrie, Anno Domini 19xx eventual, 20xx.

Astăzi, Chinezu’ mi-a pus la încercare memoria de blogger.

Da, îmi amintesc începuturile mele ca blogger, pentru că sunt legate ce stupizi suntem uneori, cel puţin eu! de o decepţie destul de profundă.

Partea bună e că, după decepţie, am luat o hotărâre cu care astăzi, mă pot mândri: să învăţ SEO!

Povestea mea, a început foarte dubios, prin 2007, pe NetLog. Pe vremea aceea, aveam alte priorităţi, aşa încât invitaţia pe NetLog am ignorat-o vreo 5 luni parcă…

Pe urmă, după ce pusesem în mişcare cel de-al treilea sit web al meu şi primul pe un domeniu, făcusem şi ceva bănuţi cu AdSense (aşa că, mdeh, ca orice românaş care se respectă, eram mai tare ca Buricul Pământului!! 😮 ) am dat peste altă (alte?) invitaţie, tot pe numita platformă socială de blogging.

Au fost vremuri interesante acolo, închegasem o echipă frumoasă, dar…

Erau şi multe care îmi displăceau. Prea multe conflicte, prea multe… una-alta. Cine mai e pe NetLog (activ, desigur!), ştie ce vreau să spun.

După un an de muncă, încă mă teroriza familia de termeni „blog-blogging-blogger”. În vremea aceea, mai exista blogger.com şi „blogger”, se suprapunea cu brandul platformei Google…

Am aterizat apoi pe WebLog. Am crezut iniţial că e tot NetLog, un fel de „romanian rehash” şi am zis să văd „ce şi cum”. Aşa că, am scris şi eu pe-acolo „Şerban Stănescu”. La început, mi s-a părut un blestem. Apoi, după ce am descoperit ce vrea să însemne „Dashboard”, m-a zgândărit ideea de programare, program web, script web şi CMS. Aşa am aflat că WebLog, e un fel de „WordPress Light”. Adică, o versiune îmbunătăţită de WordPress, după metodologia românească arhi-cunoscută din vremurile idilice de dinainte de căderea imperiului luminii, aurului şi dezoltării multilaterale, în care 5 ani treceau în patru, apoi în trei jumate şi se tindea către doi jumate, maximum trei! 😮

Dar să revin la înfloritoarea şi debordanta democraţie originală a anilor de început ca blogger, 2007 – 2008.

Pe Netlog, am luat cea mai tare palmă: „Orice şut în cur e un pas înainte!” – de la Maestrul Petre Ţuţea zicere.

Adecătelea, ce vreau să zic?

M-am trezit eu într-o zi că paginile mele au PR 5 vreo două, PR 4 mai multe, PR 3 şi mai multe, etc.

Mi-am zis eu că ăsta e un truc NetLog, să ne constrângă discret să scriem mai mult, mai des, etc. Uitasem că PR era al altei firme, din aceeaşi industrie. După vreo săptămână, poate două, după ce mi-au trecut fluturaşii şi amoraşii, am zis eu că un om serios (eu, adică!), se documentează, studiază, cercetează. Aşa că, pe la începutul lui 2008, din „SEO e pentru ăia cu bani!”, am schimbat paradigma în „SEO e pentru cine poate să-l înveţe!”.

Asta a fost hotărârea eroică de după o altă hotărâre eroică: După ce am citit vreo câteva articole pe un sit SEO de profesionişti, mi-am şters contul de pe NetLog. Descoperisem că „vecinătăţile” mele PR 5, PR 4, erau situri de link-farming şi link-exchange. Asta m-a dezgustat într-un hal fără hal. Destul cât să „rad” tot şi să o iau de la capăt!

În paralel, începusem blogul Şerban Stănescu pe WordPress/WebLog şi descoperisem că îmi place conceptul de CMS, în mod particular WordPress.

Am descoperit apoi platforma Auttomattic, pe care Matt Mullenweg o oferă milioanelor de iubitori de jurnalism online.

Încet-încet, am început să trec de la paradigma „Ce mai e şi asta”, la „Şi dacă asta e?…”

S-a dovedit în timp că bloggingul se transformă treptat într-o profesie şi că şi în România se poate trăi din blogging.

Aşa m-am decis să trec de la „gratuite” la „plătite”. Aveam deja experienţa realizării unor situri cu care făcusem „primii mei bani pe net”, deşi corect vorbind, tot offline erau făcuţi, chiar dacă produsul valorificat se situa pe net… Aici, desigur, discuţia e lungă şi poate într-o zi, o să intru şi în amănunte, într-o carte. Mulţi confundă internetul cu o fabrică de bani, ori, în viziunea mea, internetul e doar o reţea de transport pe care, e drept, circulă sume astronomice de bani, dar care ATENŢIE! VIN DIN BUZUNARE REALE, ale unor OAMENI REALI. Adică, din offline. Am făcut precizarea pentru cei care mai cred în mitul toxic al făcutului de bani pe net. Am crezut şi eu într-o vreme, prin 2006, când am început să învăţ. Dar mi-a trecut repede!

În 2008, spre sfârşit, am luat însă o decizie care avea să mă coste scump pe planul afacerii mele online, dar să îmi aducă lumină multă în viaţa mea personală: viaţa personală = prioritatea zero.

În aprilie 2009, am plecat în Grecia, cu proaspăta mea soţie.

Acolo, aveam să aflu „pe viu” cât de adevărat e mitul „afacerea ta online, pe care o conduci de oriunde în lume, dacă ai un laptop şi internet”.

Internet, era în Grecia… Doar că acolo costa 2,50 euro/oră. Cum eu aveam nevoie să stau cam 8 ore zilnic, (măcar) mi-am făcut o socoteală rapidă: 8 x 2,50 x 30,5 = 610 euro. Proaspăt venit din România, asta însemna scurt de tot pentru mine, peste 2500 lei. Dacă aş fi câştigat suma asta de bani în România, mi s-ar fi părut stupid să plec cu nevasta în Grecia, altfel decât în excursie!

Aşa s-a dărâmat pentru mine, unul dintre cele mai bine vândute mituri de pe internet, despre „afacerea ta pe net, oriunde în lume”.

Da, am avut internet, din februarie 2010, după ce am trecut de inteligenta şi ultra-eficienta birocraţie greacă. Şi crede-mă, e cel puţin la fel de performantă ca cea din România! Sau poate şi mai performantă, e greu de spus…

Cam aşa a fost începutul…

Şi ca să îi răspund în încheiere lui Cristi la întrebarea „Credeaţi atunci că o să ajungeţi la nivelul la care sunteţi acum?”, o să adaug câteva cuvinte…

Eram la vremea aceea curios. De la a scrie din curiozitate până la a scrie constant, e o cale. Palma cea mai puţin plăcută, a venit de la… mine!! S-a numit şi se numeşte şi acum, „Cum să faci bani fără bani”.

Unul din celelalte bloguri ale mele, „banifărăbani”, e un proiect care mă uimeşte şi azi şi din care am învăţat enorm de multe. Şi îmi aduce continuu vizitatori, deşi am renunţat la dezvoltarea sa, fiind o platformă gratuită…

E printre primele făcute pe wordpress.com, parcă chiar primul, după câteva alte tentative pe WebLog şi blogger, unde am descoperit cum e cu AdSense, fără hosting şi domeniu propriu. La vremea aceea însă, aveam alte idei, alte convingeri şi am cam avut de suferit şi din cauza pierderilor cauzate de „experimentul Grecia”. Situri, domenii şi hostinguri pierdute, din incapacitate de plată. Un card bancar într-o ţară străină, e o mare aventură să obţii şi a durat ceva până am reuşit. Cardul meu, era inutilizabil în Grecia (am aflat mai târziu că s-ar fi putut dacă…).

Mă aşteptam să ajung la ceea ce ştiu acum? Aş minţi dacă aş zice că da. Mă aşteptam să învăţ, mi-a plăcut să învăţ mereu. Dar să ajung la nişte rezultate precise, după şocul pierderii siturilor, a clienţilor, operând din străinătate, cu servere DNS care îmi livrau 99% din pagini cu hieroglife?

E greu de imaginat aşa ceva, chiar şi pentru un om mai „tare de înger”.

Pot spune doar că am fost mai încăpăţânat decât alţii, că am refuzat să îmi plâng de milă, că am refuzat să abandonez şi astfel, am aflat că îmi place bloggingul destul cât să merg mai departe. Cât de departe?

Abia anul trecut m-am întrebat. Poate şi pentru că mi-au atras alţii atenţia, poate şi pentru că am mai învăţat câte ceva şi cu siguranţă, cititorii mei au fost factorul determinant în a revizui gândurile mele legate de blogging.

De fapt, acum aproape trei ani când am cumpărat www.sserbanro.info, plănuiam să-l ţin un an „să mă ţin cald” şi apoi să renunţ, să mă apuc de altceva, chiar dacă tot pe platforma WordPress. A fost să fie aşa încât situl s-a ridicat încet-încet, Google a remarcat asta, eu am remarcat că îmi cam place şi m-am decis să prelungesc cu un an. Apoi cu încă unul şi aşa în curând, blogul acesta ajunge la 3 ani de existenţă.

A fost greu? A fost uşor? Mulţumiri? Nemulţumiri?

Din toate câte puţin! Cred că cel mai mare câştig este că mi-am perfecţionat viziunea asupra a ceea ce înseamnă blogging, CMS, am căpătat experienţă cu WordPress, apoi am perfecţionat mecanismul de vânzări online, m-am perfecţionat în realizarea produselor informaţionale.

Vreau să spun că eu consider o performanţă să realizezi un mecanism de vânzări pornind de la capital ZERO, apoi să iei un domeniu, apoi hosting, alt domeniu, etc. şi asta, dintr-o ţară străină!

Iar Monica, „Numerologul de serviciu”, are aici o contribuţie a cărei valoare, este imposibil de pus şi în cifre şi în vorbe. Îţi mulţumesc din nou Moni pe această cale şi mă angajez să fiu băiat cuminte! (la noul nostru proiect mă refer…)

Ce mai am de făcut? Prea multe să poată fi înşirate aici, acum. Pe acest blog, vreau să reorganizez materialele, în continuare.

Pe celelalte, vreau mai multă activitate. Dar prea multe despre „ce-o să fie”, doar zise, înseamnă şi cam seamănă cu… „campanie electorală”.

Mai bine să ne vedem pe net şi în offline (vezi programul din side-bar, MVP3 şi Webstock 2013), cum am reuşit deja cu Tudor, Mihaela şi cu Gina, cu realizările concrete!

O zi bună urez tuturor celor care, fiind alături de mine, citindu-mă, m-au ajutat să ridic acest blog pe prima pagină cu rezultate Google, dar şi celelalte proiecte ale noastre, cărţile, grupurile, cursul online CBPN!

Şi între cititorii mei, te numeri şi TU! ÎŢI MULŢUMESC!


Vizualizări articol: (521)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

4 thoughts on “Prima zi de… blogging!


  1. Ce inteleg eu din ce ai scris tu este una din directiile pe care trebuie sa mearga oricine: daca iti place si crezi cu adevarat in ce faci, sa faci ce a facut rusul, adica sa mergi tot inainte :)

    Merci pentru postare, merci pentru ca ai acceptat provocarea.


    • Salut, Cristi, mulţam pentru trecere!
      Da, e ciudat să revezi un drum întortocheat şi cred că cam să continui să rememorez, pentru că am descoperit că mai am de învăţat câte ceva din greşelile de atunci! :)
      Provocarea am acceptat-o, pentru că eu o văd ca pe o dezbatere lansată în Virtualia, care poate continua în offline.
      Vreau şi îmi place să cred că voi reuşi să dau mâna cu o puzderie de oameni la Webstock 2013, de pildă, dar şi mâine, la Accelera MVP 3 2013.
      Cât am fost în Grecia, a fost mai greu să mă gândesc la aşa ceva…
      De altfel, mediul grec online, e cam încet…
      Am fost la “First Thessaloniki BlogMeet” şi am rămas uluit de acest prefix: “First”! (???!)
      La 1.200.000 locuitori?!
      La noi, acum cred că ai de unde alege, doar să vrei să mergi înainte, pe un drum!
      Şi da, merg înainte, chiar dacă uneori mai mă deranjează pitecantropismele de pe ici-colo…
      Se pare că aşa se învaţă cel mai rapid: pe linia întâia!


  2. Dacă tu ai dificultăţi în a pune în cuvinte unele lucruri, atunci încerc eu. :)
    M-am priceput să văd în oameni ceea ce văd ei înşişi mai puţin sau, chiar dacă bănuiesc, se îndoiesc ei înşişi.
    În pare parte, chiar în asta constă contribuţia mea. Să-i fac pe oameni să creadă că pot să “zboare”, să-şi vadă dorinţele şi visele împlinite. E unul dintre motivele pentru care averea mea fizică e ceva mai mică, dar cea spirituală e muuuult mai mare!
    Poate am greşit atunci când am sponsorizat unele vise/dorinţe dincolo de limitele mele. M-am implicat şi în proiecte care corespundeau prea puţin sau chiar deloc scării mele valorice. Am făcut şi aşa ceva şi am aflat ŞI care e preţul pe care l-am plătit. :)
    Am o mare rugăminte: prima mulţumire să fie adresată întotdeauna lui Dumnezeu şi abia apoi mie. Ştii şi de ce te rog asta…
    Şi încă ceva: ce înseamnă “să fii cuminte”?!?


    • Ei…
      Cuminte, în sensul că o să mă apuc de treabă la proiect.
      Pentru început, o să-mi fac “încălzirea” la traducere, să mă obişnuiesc cu terminologia.
      Cu timpul, (adecătelea, mdeh, experienţă….) presupun că o să meargă mai bine.
      Dumnezeu.
      Păi… e “default option”. Am mai vorbit noi, e poziţia “0” pe listă.
      După aceea vin celelalte!
      Te referi la faptul că trebuia să fac chestia asta PUBLICĂ?

Comments are closed.