Rucsacul unui jurnalist online aflat în deplasare offline

Deplasari Rucsac Serban

 În existenţa mea, deplasările dintr-o localitate în alta, uneori pe distanţe de sute de km, au fost prezente o mare parte din viaţă.

Pentru majoritatea oamenilor, „deplasare” are un singur sens concret: concediu. Sunt însă destul de mulţi oameni care, în ultimul deceniu, au intrat într-o lume nouă: INTERNET.

Astfel, creşte constant numărul celor care găsesc în jurnalismul online, o soluţie viabilă pentru a îşi construi existenţa în jurul ei.

Jurnalismul online însă, contrar aparenţelor, înseamnă a fi prezent în multe locuri şi la multe evenimente. Uneori, acest lucru se petrece „loco”. Altori însă, cum este cazul meu acum, când particip la „Accelera – Merit Vreau şi Pot mai mult 3” respectiv „Webstock 2013”, deplasarea presupune a avea o minimă înzestrare.

Cum în cariera mea de umblăreţ şi mai ales de drumeţ montan am întâlnit fel şi fel de situaţii şi fel şi fel de oameni cu fel şi fel de bagaje şi am putut să constat că peste 90% din cei care fac deplasări, o fac ocazional şi bagajele lor, atârnă infernal de greu, sunt infernal de incomode şi infernal de inutile, de cele mai multe ori. E o expresie care caracterizează lipsa de experienţă în a pregăti cele necesare unei deplasări: „A căzut dulapul pe el/ea!”.

Mi-am propus din aceste motive să îţi împărtăşesc din experienţa mea acumulată în anii de mers pe munte, de activitate în cadrul serviciului aprovizionare-desfacere şi în general, din concediile şi multele călătorii pe care le-am făcut în peste 4 decenii de viaţă „umblăreaţă”! :)

Da, recunosc, am fost şi am rămas un „umblăreţ”! Îmi place să călătoresc, să „bat cu pasul” locuri, în căutarea a tot felul de lucruri noi şi frumuseţi!

Iată mai jos, ce am luat cu mine pentru deplasările la Bucureşti:

  • Rucsac. Îmi lasă mâinile libere, deci pot face un „shooting” dacă ceva de aiurea, de pe traseu, îmi „sare în ochi”;

  • Camera Samsung HMX Q20. Aici, am oscilat între a merge cu Canon MD 110 şi Samsung. Canon, are dezavantajul că e pe MiniDV, deci va trebui să fac captură pe format DV (fişiere gigant!) şi conversie la un format cu dimensiuni mai mici, plus durată maximă 55 minute (acumulatorul!), la o rezoluţie maximă de DVD. Samsung, pe de altă parte, are CCD de 5 Mpx şi face poze destul de bune, deci mă scapă de nevoia de aparat foto, captura fiind full HD, în fişier mp4, H264. Preţul, este… sunet de proastă calitate, mai ales în medii zgomotoase! Totuşi, dacă am noroc, poate va ieşi şi ceva sunet…

  • Tripied. Filmarea din mână, mă scuteşte e drept, de tripied. Totuşi, de multe ori eşti în situaţii „imposibile” şi unealta asta, poate face minuni! În general, e utilă pe post de steady-cam, un dispozitiv care prin greutate, stabilizează camera şi reduce substanţial riscul de „tremurături”. În cazul meu, camera având circa 350 grame, e chiar nevoie.

  • Ball-head. Dispozitiv de prindere a camerei/aparatului ce constă într-o articulaţie sferică. Permite orientarea camerei în unghiuri imposibile la poziţie fixă, ajutându-te ca, împreună cu tripiedul, să simulezi oarecum, o lungime a mâinii de peste 2 metri!

  • Alimentatorul camerei. Dacă am noroc, mă pot „lega” ori la un port USB ori la o priză şi am autonomie de filmare, în limita spaţiului de stocare disponibil!

  • Cardurile SD de mare capacitate. E mediul de stocare al camerei, care mă scuteşte de captură video + compresie ulterioară în alt format. Am două carduri de 16 GB, care îmi permit o autonomie de filmare de circa 8 ore (~4 GB/oră!), dacă am de unde alimenta electric camera. Pe acumulator, am circa 70 minute autonomie.

  • Sticlă cu apă. APA, e al doilea aliment critic pentru om, după AER! Mai ales la evenimente, lipsa apei din organism provoacă constipaţii, cefalee şi migrene. Cu ocazia asta, poate ai aflat şi de ce ai plecat cu dureri de cap de la diverse întâlniri „indoor”, în săli aglomerate! Am studiat asta mulţi ani, aşa am ajuns să aflu „ce şi cum”!

  • Agendă şi/sau caiet. E utilă/util, mai ales că sunt dispozitive de stocare de date foarte ieftine şi care funcţionează şi fără priză, acumulatori şi alte gadgeturi moderne! Caietul, pentru a nota ideile care îţi vin. Că altfel, pleacă, tot aşa cum au venit! Sigur, dacă ai un handheld cu funcţie de înregistrare A/V, e super, doar că o să cam trebuiască să transcrii…

  • Cărţile de vizită. Fără explicaţii stufoase: PERSONAL BRANDING şi COMUNICARE! Dacă mergi la un eveniment şi te apuci să mâzgăleşti pe o fiţuică numărul tău de telefon şi situl web şi…, şi…?!?

  • Molecularul. Păi, da! Noul instrument de tortură al secolului XXI! Totuşi, un eveniment la care te întâlneşti cu oameni, înseamnă mai multe canale de comunicare! Pe ce infrastructură de comunicare? „Telepatie!” o să zică cei mai isteţi. Da. Eu, da. Dar majoritatea, mai puţin „da”. Aici, vorbim despre o comunicare eficientă şi rapidă, fără cursuri de „calificare” de foarte lungă durată! Aşa că, „bătrânul” telefon celular, „molecularu’”, e „scula” care îţi prăjeşte creierul niţeluş, dar rezolvă inconvenientele legate de comunicare în limbaj articulat, ba chiar „multimediatizat”, via voce/text/imagine/video. Gadget, gadget, dar ca blogger, e foarte „la îndemână” să-l ai pe unde te duci!

  • SmartPhone. Sau şi mai smart, un iPad. Cine-l are, să-i trăiască! 😉 Scapi de alte gadgeturi, că e „all-in-one”. De ceas cu sonerie, aparat foto şi calendar, scapi sigur, că am scăpat eu cu Nokia Asha 300, darmite cu sofisticăraiele astea!?!

  • Jacket „rain-coat”. Adică, mai popular, o geacă de fâş! Preferabil cu glugă. Umbrela, e un auxiliar prea simandicos pentru un runner! Şi cum vremea toamna e acu’ râde, acu’ plânge… Mdeh! Soarele e uneori mai „dinţos”, aşa că, o pun şi pe asta în dotare. Despre patul pliant, ciorapii de schimb, lenjeria intimă, papuci, pijama, scufiţă, costumul la două rânduri, cămaşa, pantofii şi cravata de rezervă, vorbim altă dată! Şi mai uşor, mai aşa, mai în şoaptă, că ne aude lumea! Ia te rog! 😛 😀

Ţine-aproape, că mai am de zis!

 

 


Vizualizări articol: (308)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .