Când te-ai culcat ultima orară fără regreţi că te opreşti din muncit?

Fac ceea ce îmi place!

 

 Ideea articolului îmi aparţine dar întrebarea, îi aparţine lui Paul Melinte! Mi-a pus-o pe FaceBook, acum vreo 5 minute în urmă, ca reacţie la articolul meu de răspuns pentru Cristian Florea. (Este 11:03, 12-12-2013).

E formidabil ce înseamnă Legea Rezonanţei!

De luni de zile mă chinui să scriu despre un subiect foarte delicat şi să îţi cer părerea. Subiectul, este exact cel din titlu: regretul pentru faptul că trebuie să opresc lucrul pentru a… face cumpărături, dormi, mânca, spăla, găti, curăţenie, facturi, etc.

Da… Trebuia să-mi ridice cineva mingea la fileu? Se pare că da. Se pare că unele adevăruri care dor, trebuie „să se coacă sub un soare puternic”. Adică, trebuie uneori un impuls „exterior”!

Anul acesta, chiar astăzi se împlinesc 20 de ani de când am devenit freelancer.

Aş minţi dacă aş zice că ştiam de la început ce îmi place să fac. Mai mult, în toţi aceşti douăzeci de ani, am trecut dintr-una într-alta, uneori cu o viteză uluitoare. M-am căutat pe mine, mă mai caut încă şi asta, îmi place foarte mult. Dar vine un moment când ajungi „să păipăi” acel „ceva”, care vine pe tine ca o mănuşă!

Atunci, toate amânările, insatisfaţiile, micile nemulţumiri, explodează şi se risipesc, ca o ceaţă subţire şi râzi, râzi, unii ar zice prosteşte. Râzi, pentru că atunci ai conştiinţa faptului că toate mizeriile îndurate, au avut şi au un rost precis: m-am găsit pe mine însumi!

Ceea ce ştiu însă foarte puţini, este reversul medaliei.

E greu să te rupi de euforia asta a descoperirii acelui CEVA.

Iar a trăi toată viaţa într-o stare de exaltare, e la fel de bine/rău ca orice alt exces.

Poate cea mai dificilă provocare cu care mă confrunt în ultimii cinci ani, este „frâna”. Există un punct de echilibru, pe care trebuie să îl respectăm.

Acest punct de echilibru, este o ecuaţie complexă, în care variabilele mai cunoscute sunt hrană sănătoasă, somn sănătos, mişcare în aer liber, odihnă activă, activităţi armonios îmbinate.

Cu siguranţă, mai sunt şi alte variabile în ecuaţia unei vieţi echilibrate, dar eu cred că ajung şi astea!

I-am răspuns lui Paul pe FaceBook, foarte sincer: rareori mă culc cu bucurie. Mereu mă încearcă o insatisfacţie difuză, că rup din timpul de muncă, pentru a face „nimic”. Acum vreo 9 ani, eram chiar furios rău că trebuie să dorm… Am povestit în cărţi cum s-a terminat. Prost, oricum.

De atunci, caut să îmi schimb modul de gândire, iar întrebarea lui Paul, „m-a lovit” în plin!

Fără să exagerez cu vorba, am făcut mari progrese de la stadiul în care eram în 2005, dar încă mai am dificultăţi.

Aşadar, atenţie şi celor care şi-au găsit „comoara viselor măreţe”!

Bucuria descoperirii acelui „Tărâm al basmelor” din interiorul nostru, vine de obicei după o perioadă de muncă chinuitoare, în care de multe ori suportăm greutăţi şi dezamăgiri. Toate aceste mici insatisfacţii se acumulează în câmpurile noastre energetice şi, la momentul când am zis „Evrika!”, ele sunt dizlocate cu atâta forţă, încât de multe ori, lasă un gol mare şi imposibil de umplut instantaneu cu altceva. Pentru că în acel gol, trebuie să intre experienţă. Practică. Şi asta, cere TIMP şi continuarea eforturilor, ca şi până atunci.

Mi-au trebuit peste 49 de ani de existenţă ca să înţeleg acest mecanism şi de ce se petrec lucrurile astfel.

Am înţeles totodată şi de ce spun bătrânii şi înţelepţii neamurilor „Toate la vremea lor”, „Încet, dar sigur!” şi „Graba, strică treaba!”.

Pentru că ei ştiau că vine acest moment de „AHAAAAA!!!!”, că rareori omul e pregătit pentru el, dar mai ales pentru continuarea muncii, FĂRĂ EXCESE, cu cumpătare.

Acesta este un pericol pe care îl prezintă „Fac ceea ce îmi place!”. Eşti groaznic de tentat să faci abuz de ce îţi place, uitând că Viaţa armonioasă, înseamnă desigur, cum spune şi Confucius, să faci ce îţi place. Dar sunt şi nevoi naturale, care trebuie armonizate şi abordate în ordinea lor firească, naturală! Iar somnul, odihna, mâncarea, ţin de primul nivel al Piramidei Nevoilor şi ignorarea lor, e sancţionată de Legile Universale: ne îmbolnăvim!

Aşa cum, dacă îţi place enorm de mult mierea, o să ţi se facă greaţă de la un borcan de 1 kg mâncat dintr-o dată! Şi asta, e valabil pentru orice!

Am ajuns între timp să înţeleg ce vrea să spună „Tot ce e prea mult, strică!”. Cu ani în urmă, credeam că e vorba despre lucrurile rele din viaţa noastră şi… Dar ajunge pentru astăzi!

Te aştept să îmi spui şi mie povestea ta! Te-ai culcat des cu păreri de rău? Sau încă mai cauţi „Tărâmul minunilor”?

Poate că te pot ajuta! 😉


Vizualizări articol: (328)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

One thought on “Când te-ai culcat ultima orară fără regreţi că te opreşti din muncit?


  1. freelancer sunt în adevăratul sens al cuvântului, truditor din casa mea adică, de aproape un an, deşi de vreo patru lucrez ca independent, numai că asociaţia în care fusesem s-a dovedit, ca toate asocierile, nu cea mai bună soluţie. prea multă încredere, prea multă dependenţă de celălalt… prea puţină asumare a rolului în care mă distribuisem atunci când am observat nereguli… da, da, e şi vina mea în acest eşec, recunosc. :)
    de adormit, adorm dintr-o dată, încercând să privesc ceea ce se numeşte ecranul televizorului. ori maya mea e de vină pentru că mă toarce. cred că ea.

    [ADMIN: Editat, la cererea autoarei]
    Am ţinut seama de dorinţa ta, Cami!
    O să-ţi răspund pe mail. E mai “appropriate“! (Vai, vai, vai, ce boală şi cu inglişizmele astea! Am găsit pe N bloguri de dezvoltare personală, expresia “e mai apropriat“. Ni s-a făcut ruşine să mai zicem “E mai potrivit!“)
    Credcă dacă mai dau peste multe, mă înfurii şi o dau pe pamflete! 😮

Comments are closed.