Când m-am trezit devreme ultima oară, să fac ce-mi place

Când te-ai trezit devreme ultima oară?

 

Am scris acest articol cu ceva vreme în urmă şi am amânat publicarea. Cred că am simţit nevoia să verific de mai multe ori înăuntrul meu, răspunsul la întrebare. Astăzi însă, a venit rândul acestui articol şi al lui Cristian Florea să fie pe lista priorităţilor şi re-vizitat.

Fiind aici vorba despre dezvoltare personală şi considerând eu că e o temă extrem de importantă, am răspuns superbei provocări a lui Cristi!

În treacăt, am să spun că mi-a părut tare rău că am avut aşa puţin timp la dispoziţie la Bucureşti (Webstock), deşi recunosc, m-am bucurat enorm că ne-am cunoscut şi am dat mâna în offline! Dar sunt atâtea de discutat când te întâlneşti cu oameni care îţi plac încât…

Revenind acum la titlu, fac precizarea că am preluat de la Cristi tema şi am ţinut să ofer răspunsul meu, pentru că este un răspuns mai diferit de ceea ce se aşteaptă majoritatea să primească la o astfel de întrebare şi pentru că mi-a plăcut mult tema propusă, care cred eu, merită să fie preluată şi continuată într-o dezbatere mai largă, chiar şi de către cei mai puţin familiarizaţi cu domeniul dezvoltării personale, dar interesaţi să obţină rezultate în ceea ce fac! Aşa învăţăm unii de la alţii şi aşa construim ceea ce se numeşte blogosferă!

Voi face precizarea că, la mine, e neaplicabilă chestia asta cu “ultima dimineaţă”, pentru simplul motiv că lucrez de acasă şi fac mai ales ce îmi place.

Voi căuta însă să păstrez spiritul articolului lui Cristi, aşa încât, trebuie să admit că există chestii pe care le fac pentru că sunt necesare şi care îmi fac mai puţină plăcere (zestre mai “subţire” în domeniu) şi chestii pentru care m-aş trezi foarte devreme (asta însemnând înainte de ora 04:00).

De altfel, a fost o vreme când chiar asta era maniera în care soluţionam situaţii de acest tip: când lucram ca salariat.

Cum spuneam însă, lucrez de acasă şi atunci când fac ceva care îmi place, mă acaparează şi altfel decurg lucrurile…

Mai exact, mă prinde de multe ori dimineaţa şi mă trezesc uluit că a răsărit soarele, deşi mie mi se pare că au trecut vreo câteva ore, trei-patru, acolo…

Una dintre aceste activităţi, e realizarea de filme. Editarea video, e o activitate mare consumatoare de timp, dar în lumea asta a video, în care creativitatea este “standardul de bază”, timpul trece fără să mă simt “strivit” de greutatea muncii, chiar dacă sunt conştient că muncesc şi că efortul psihic mai ales, e foarte mare.

Realizarea unui film însă, mai ales când pun şi muzică, e o activitate complexă, care înseamnă între altele compunerea temei muzicale de bază (care poate fi o simplă frază muzicală, câteva note), apoi conceperea unei linii melodice, adăugarea de instrumente, exersarea materialului la clape, înregistrarea, masteringul audio şi în fine, exportul materialului în format audio, pentru că ceea ce lucrez este în format MIDI (coduri de control pentru instrumente MIDI). Şi cu asta, am rezolvat doar partea de coloană sonoră. Până la master recording, pe partea de editare video, mai este încă un drum lung de parcurs, care înseamnă sincronizarea cu imaginea.

Apoi, sunt elementele de ecran, titluri, animaţii, generice, efecte, tranziţii, indexarea materialului filmat, montajul, ajustarea filmărilor brute.

Toate acestea, înseamnă multe ore de muncă, chiar şi reduse la cea mai simplă formă de video. Dar îmi place şi “dau târcoale” domeniului încă din anul 2000.

Dincolo de această activitate, pentru care mi-a lipsit înzestrarea naturală (talentul), fiind o aptitudine cultivată prin muncă, sunt cele pe care le-am dezvoltat “natural” şi am pus ghilimele, pentru că Viaţa m-a învăţat că talentul se cultivă prin muncă draconică, altfel e ca o sămânţă care zace într-un plic, pe fundul unui sertar adică, muncind în sincronie cu talentele: literatură, muzică, extrasenzorial şi, în fine, simţul tehnic sau “talent la fiare”, cum zicem noi cei pasionaţi de meşterelile tehnice.

Cred că atunci când vine vorba despre “ce îmi place”, trebuie să ţinem seama de un aspect energetic extrem de important şi anume, activităţile care ne plac, se desfăşoară cu un consum mult mai mic de energie.

În articolele despre telepatie, spuneam că este un proces spontan şi natural, desigur. Aici, locul telepatiei este mai puţin vizibil, dar explică randamentul fie crescut, fie scăzut la o activitate dată: celulele, la rândul lor, comunică telepatic şi îşi transmit atât “starea de bine Îmi place ce fac, din toată fiinţa! cât şi “starea de rău”, “Oribilă munca asta!”. Acum, dacă ne gândim că o parte din celulele corpului funcţionează, “trag” într-o direcţie (sunt stresate) iar altele în altă direcţie când muncim “de nevoie”, înţelegem şi de ce trece timpul greu şi de ce suntem frânţi de oboseală, dar şi de ce “timpul zboară” când ne place ceea ce facem. Deci, dacă te-ai întrebat “De ce sunt mereu obosit/ă?”, atunci e cazul să îţi schimbi ocupaţia! Cea curentă, te va dărâma şi fizic şi psihic, până la urmă!

Mai este şi aspectul VOCAŢIE. Există o anume activitate care este necesar să fie desfăşurată la un moment dat, pentru a echilibra dezvoltarea. VOCAŢIA, este acea energie care ne indică ce activitate ne trebuie, pentru a restabili echilibrul Fiinţei.

Iată deci că această chestiune a trezitului dimineaţă, îşi are “motoraşul” ei, adică, propriul ei sistem de propulsie, care constă din Pasiune + Vocaţie.

O altă componentă a acestui “trezit foarte devreme”, este desigur talentul, dar despre asta s-a mai povestit, au povestit chiar unii foarte talentaţi! De pildă, Michelangelo a povestit în versurile scrise pentru iubita lui.

Dar am considerat important să concluzionez cu cele trei propulsoare (motoare, surse de energie) ale trezitului (foarte!) devreme:

  1. Vocaţie;
  2. Talent(ele!);
  3. Pasiun(il)e.

Acestea fiind spuse, îţi predau ştafeta şi aştept să scrii un articol cu un titlu similar sau, cel puţin să scrii un comentariu sub acest articol, privitor la “reactoarele” tale: care sunt activităţile care te trezesc la orice oră din zi sau din noapte, “şi din morţi”, cum se zice la noi?

 


Vizualizări articol: (429)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

4 thoughts on “Când m-am trezit devreme ultima oară, să fac ce-mi place


    • Cristi, mi-a plăcut mult propunerea ta şi cred că dacă o vor prelua şi alţii, o să însemne ceva pentru cei care sunt într-un moment de confuzie, dintr-o cauză sau alta! 😉


  1. :) probabil că nu te va mira răspunsul meu: adorm uneori târziu, pentru că mă prinde o idee ori o muză şi mă trezesc dimineaţa devreme ca să scriu. mi-am educat mintea în aşa fel încât îmi încep ziua scriind, chiar dacă la început nu ştiu ce, cum, despre ce.
    şi sunt întru totul de acord: talentul se cultivă prin muncă draconică. degeaba ştii sau îţi place să scrii (cazul meu) dacă nu te educi înspre scris ori dacă amâni. inspiraţia nu vine când vrea ea şi răsucitul nervurilor dintr-o frază e mai complex decât pare, este o ademenire continuă şi o şlefuire. uşurinţa de a scrie o frază perfectă este dată de tonele de maculatură lăsate în spate.

    ca şi tine, lucrez de acasă. când am făcut ultima oară ce îmi place? aseară. aseară am început o poveste nouă… şi, vorba lui hemingway: când ştii despre ce vei scrie, ia o pauză, ceea ce şi fac.


    • 😀 😀 😀
      Da! tocmai ce-am venit de-afară!
      Mi-am propus să fac o plimbare = odihnă, puţin în afara oraşului, pe malul Vedei.
      Este acolo un izvor cu apă foarte bună, de unde lumea ia apă de băut pentru acasă.
      Aşa încât, mi-am luat picioarele la spinare şi m-am aerisit o ţâră! :)
      Inspiraţia vine mai bine (la mine…) după o porţie de mers pe jos!

Comments are closed.