Ai curajul să o iei de la capăt?

Punct! ...Şi de la capăt!

 

Articolul de faţă, este un răspuns la întrebarea din titlu, pusă de Paul Melinte în articolul similar de pe blogul său.

Mi-a plăcut atât de mult curajul lui de a face public un experiment dificil de dezvoltare personală, încât, am considerat că merită să vin alături de el, cu un articol! Am considerat că merită să fac asta, atât pentru mine cât şi pentru el şi prietena lui, care sunt convins, trece prin aceleaşi momente dificile ca şi el! Sunt aşadar, alături de voi şi sunt alături de voi, ca familie! Adică, împreună cu Monica!

Dacă am curajul să o iau de la capăt? Păi, acesta e motivul pentru care am citit articolul tău, dragă Paul!!

Am luat-o “de la capăt”, de multe ori în viaţă! Ştii de ce îmi pare cel mai rău? De ceea ce am amânat. Când am luat-o de la capăt, a fost greu, uneori infernal de greu şi de costisitor, dar am fost ACOLO , am fost EU! Adică, mi-am urmat intuiţia, mi-am urmat visele!

Cea mai recentă “luare de la capăt”, este revenirea în România, SINGUR. Poate cititorii tăi mă cunosc mai puţin, aşa că, repet aici faptul că, după revenirea în ţară în 22 iunie 2013, am petrecut cu Monica doar câteva zile (10 zile, mai precis). Apoi ea, a revenit în Grecia, la serviciul de acolo, pentru o perioadă de timp nedeterminată momentan. Încă mai depindem de Grecia…

Planurile însă, sunt făcute şi răsfăcute şi le refacem aproape zilnic, cu creionul şi caietul în faţă, via internet. OK, asta înseamnă cu calculatorul în fişiere şi cu imprimanta alături, dar rezultatul, e tot ceva scris pe hârtie… :)

Precedenta luare “de la început” mai semnificativă, a fost în ianuarie 2009, când am avut marea întâlnire “face to face” cu Monica. Cum s-a terminat, ştie toată lumea, atât din cărţile publicate cât şi din articolele de pe blogurile noastre. Ne apropiem astăzi de cinci ani de căsnicie! Şi, trebuie să spun că, una peste alta, avem o căsnicie frumoasă şi cu multe realizări!

Dar marea “luare de la început” din 2009, a fost de fapt decizia de a pleca în Grecia. Am făcut asta, în nişte condiţii extrem de dezavantajoase, mai ales pentru mine: Proaspăt căsătoriţi şi fără cine ştie ce bani. Mai exact, aveam la sosire pe aeroportul din Salonic, vreo 380 de euro, toţi banii pentru aventura noastră pe termen nedefinit! Pentru mine, limbă necunoscută, alfabet necunoscut, civilizaţie necunoscută, relaţii ZERO, locuinţă zero, servici zero la amândoi. Peste toate acestea, eram la început de drum într-o căsnicie nouă, ne cunoşteam destul de puţin şi, mai ales din perspectivă emoţională. Am dat curs intuiţiei şi faptului că ne iubeam. A fost parţial corect, pentru că, pe lângă iubire şi multe altele, mai e nevoie şi de mijloace de subzistenţă. Iar asta ţine de prima treaptă a Piramidei Nevoilor, pe care, dacă o ignori, eşti redus la un pumn de denuşă de Viaţa însăşi, de Legile Universului!

Practic, aveam în faţă perspectiva dormitului pe sub bănci, prin parcuri sau prin scări de bloc, mâncare după noroc şi cam tot ce decurge din asta… Dar, Conştiinţa Universală, a fost alături de noi şi, în ciuda unor dificultăţi greu de suportat pentru covârşitoarea majoritate, am reuşit să ajungem pe linia de plutire şi chiar să accedem pe o pantă ascendentă!

Mai mult decât atât, în Grecia, am făcut un experiment de downshifting, pe care l-am povestit pe scurt în serialul despre Asprovalta, anul trecut parcă. Vorbeam acolo între altele despre viaţa fără calculator. E important să subliniez că, acum sunt informatician şi că ocupaţia mea actuală, este indisolubil legată de internet şi de calculatoare! Mai mult decât atât, mi-am câştigat existenţa cu calculatorul, încă din 1998! În aceste condiţii, cred că e lesne de priceput ce înseamnă pentru mine acest experiment de viaţă fără calculator!

Trebuie să spun că, am fost şi Monica şi eu, încântaţi să descoperim că încă mai suntem vii, că putem să ne integrăm într-un mediu natural, în care toate gadgeturile tehnologice de care suntem legaţi cu lanţuri grele, pot să lipsească!

Da, e greu, dar dacă vrei să îţi schimbi modul de gândire, acest fel de experimente este strict necesar!

E important în viaţă să ai curajul să îţi măsori periodic REZILIENŢA. Şi mă refer aici la semnificaţiile psihologice şi sociale ale rezilienţei, ca parametru ce exprimă rezistenţa la solicitări complexe, psiho-sociale şi materiale. Am citat articolul acestui om extraordinar care este Elisabeta Stănciulescu şi, dacă vei citi articolele, vei înţelege rapid de ce am făcut-o!

Articolul lui Paul, este în fapt povestea începutului unui test de rezilienţă!

Aşadar, DA, de o mie de ori DA, schimbărilor!

Eu unul, cred că a o lua periodic cu “Punct şi de la capăt!”, este o caracteristică a învingătorilor şi că adevărata valoare a unui om, este dată tocmai de numărul de “ridicări de jos” pe care le are la activ! Vezi videoclipul lui Nick Vujicic, pe Tube.

Te-aş minţi dacă aş spune că e uşor să o iei de la capăt! Am plâns şi am răbdat de frig, de foame, am fost bolnav, am fost în pragul depresiei, am fost ameninţat cu moartea printr-un proces lent dar sigur de degradare fizică şi totuşi, TOTUŞI, iată, mă aflu în faţa ta, mă încăpăţânez să trăiesc şi încă, să o fac respectându-mi setul de valori fundamentale care înseamnă între altele, cinste, corectitudine şi iubire de semeni. Sigur, această paradigmă personală, este mult mai amplă şi poate fi înţeleasă doar de către cei care citesc toate cărţile mele, toate articolele sau, de către o Fiinţă capabilă de comunicare telepatică, la un nivel înalt, pentru că prin telepatie, omul se dezvăluie mult dincolo de barierele limbajului articulat şi al celorlalte mijloace de expresie raţionale (film, scris, mass-media, în general).

În telepatie, ne exprimăm goi de prejudecăţi, adică, exact aşa cum suntem înaintea lui Dumnezeu: O scânteie de Lumină, în Oceanul de Lumină al Conştiinţei Universale!

Iată deci ce văd eu în experimentul pe care ni-l dezvăluie Paul, cu atâta generozitate!

Am rezonat cu Paul şi cu prietena lui? Te las să apreciezi cu propria ta Fiinţă!

Ţi-am povestit pe scurt despre o parte din luările mele “de la început”. Am povestit pe larg în cărţile publicate deja, despre alte momente similare.

Închei aici, urându-ţi să găseşti în tine puterea de a îţi testa rezilienţa, chiar dacă acest test va fi dificil şi costisitor. Te asigur că, vei ieşi mult mai puternic(ă) şi mai apt(ă) pentru viaţă, decât dacă te ascunzi într-un birou, la căldurică şi aer condiţionat.

Dacă sunt conştient de mizeriile care mă înconjoară?

Da. Le ştiu. În parte, le-am punctat şi pe bloguri şi în cărţi. Dar dacă batem monedă la infinit pe ce ne lipseşte, cu certitudine Legile Universale, între care Legea Rezonanţei, va înmulţi lipsurile!

În opinia mea, orice test de rezilienţă, are ca efect de bază, autocunoaşterea iar la scară universală, este un mesaj de tip “Asta vreau!”, care îţi va aduce pe lângă realizări şi cunoaşterea a ceea ce eşti, a ceea ce poţi face când te mobilizezi cu toate resursele interioare şi exterioare!

Succes Paul, succes vouă şi vă urez să scrieţi o carte, asemănătoare cu cartea scrisă de mine, “Casa şi Familia”!

 


Vizualizări articol: (677)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

10 thoughts on “Ai curajul să o iei de la capăt?


    • De ce, Paul?
      Sunt un încăpăţânat al luatului “de la capăt”!
      La ce te poţi aştepta, din partea unuia ca mine, care vrea cu orice preţ să afle cine este şi ce poate?
      Evident că mi-a plăcut experimentul tău, evident că îmi place şi, evident, te susţin!
      Din perspectivă telepatică, ceea ce pot să îţi comunic, este ceea ce am acumulat în corpul meu emoţional, la toate cele şapte nivele ale acestuia.
      De cât de deschis eşti, depinde cât de rapid vei procesa această informaţie, pe care deja ai primit-o!
      E important consider eu, să împărtăşim orice experienţă care ne conduce la cucerirea “petelor albe” de pe harta interioară a Fiinţei noastre.
      Cu cât o vom face mai cu curaj, cu atât vom ajunge mai departe în călătoria noastră interioară!
      Şi, chiar vă doresc, ţie şi prietenei tale, să scrieţi o carte pe tema downshiftingului pe care îl faceţi!
      O menţiune specială: am remarcat în articol conceptul “Planul de 90 de zile”. Vreau să mă ţii la curent, pe mail chiar mi-ar place, cu ce ai observat în cadrul acestui tip de organizare a activităţii.
      Dintr-un set de motive încă neclare mie, se pare că acest interval de timp este ideal pentru succesul oricărui plan, al oricărei acţiuni!
      Mai mult, o să-ţi destăinui faptul că, dintre realizările mele fantastice, imposibile la prima vedere, toate s-au încadrat în acest model de organizare, “Planul de 90 de zile”
      Numerologic vorbind, e o explicaţie clară: în 90 de zile, ai parcurs de 10 ori ciclul energiilor vibraţionale, de la 1 la 9. Totuşi, undeva înăuntrul meu, “spiriduşul neastâmpărat”, îmi zice că mai sunt nişte chichiţe de lămurit…
      Mult succes şi aştept veşti despre realizările voastre!
      Dacă ai momente de dificultate, sunt aici şi cu ce pot, îţi stau la dispoziţie, VĂ stau la dispoziţie!
      Toate gândurile bune!
      Şerban


    • Dane, Dane!
      Dacă te-aş fi cunoscut din acest comentariu, poate că eram de acord cu tine!
      Dar… te contrazic!
      Povesteşte! Fă-ţi un blog şi scrie. Ai ce! Ai fost în Sebia, în Grecia, ai văzut multe şi ai trecut prin multe. Pune-ţi experienţa în valoare!
      Sau, las-o să putrezească! TU decizi, evident!


  1. Am ramas fara cuvinte deoarece povestile frumoase ma impresioneaza intodeauna. Incerc pe cat posibil sa asimilez toate invatamintele din ele.
    Multumim mult pentru sustinere.
    Te tin la curent! :)


    • Paul, să ştii că şi mie îmi plac mult poveştile! Dar poveştile adevărate, întrec orice altă poveste!
      Am citit multe şi am povestit multe în cărţile scrise. Toate, poveşti adevărate!
      Aşa cum spuneam în cărţi, am ajuns la concluzia că Adevărul, chiar dacă pe unii îi deranjează, este totuşi marfa cea mai vandabilă!
      Iar pe cei care îi deranjează, de ce să îi am clienţi? De ce să ne incomodăm reciproc?
      Aşa încât, continui să scriu poveşti adevărate, pentru cei care au nevoie de adevăruri!
      Adevărul, e o construcţie asemenea unui puzzle. Cu cât aduni mai multe piese (Mici adevăruri), cu atât mai mare va fi imaginea ta de ansamblu asupra Universului! Îţi aminteşti? “The Great Picture”!
      Amintesc de asta şi Stephen Covey, Napoleon Hill, Wallace Wattles, Brian Tracy, Tony Robbins, Joe Vitale, Bob Proctor şi pot înşira încă multe nume, dar ceea ce contează, e mai puţin “cât citeşti” şi mult mai mult CUM FOLOSEŞTI INFORMAŢIILE!
      Oricât de stupid, de absurd ar suna, majoritatea sunt colecţionari de informaţii. E ca şi cum dacă ai aduna munţi de bani, de diplome diverse, s-ar schimba viaţa ta dintr-una stereotipă, rutinieră, într-un fericită.
      Informaţia, e la fel ca banul: cu cât circulă mai rapid, cu atât devine mai valoroasă şi aduce mai mult profit!
      Un exemplu?
      Notoriu: Bill Gates, asta a vândut cu Microsoft! INFORMAŢIE!

Comments are closed.