La #webstockro 2013 am dat mâna cu…

Cu Tudor Bezea la #webstockro 2013

 

 Mă bucur că pot să îi răspund din nou lui Cristi Chinezu’ la întrebarea „Cu câţi bloggeri te-ai întâlnit şi cu cine ai dat mâna…

A fi operator de teren, reporter, redactor, editor video, compozitor, interpret, grafician şi prezent peste tot, e destul de mare provocare pentru oricine, mai ales că dispun, la fel ca toată lumea de altfel, tot de una pereche ochi şi urechi, mâini şi picioare, 1440 minute/zi, una gură să fac toate acestea.

Şi totuşi, mi-am făcut timp să dau mâna cu nişte oameni cu care am visat doar, tot timpul cât am fost în Grecia. Da, e drept că am fost în Grecia la First Thessaloniki Blogmeet, dar „acasă” e ACASĂ şi „în vilegiatură”, e o altă mâncare de peşte.

Acest articol e un răspuns pentru Cristi Manafu la Manualul de utilizare a blogosferei şi la amărăciunile lui Tudor, privitoare la faptul că, aşa cum zicea şi Cabral, trebuie să ne decidem dacă internetul are iniţiativă.

Există un număr îngrijorător de mare de oameni care se vaită (pretexte, zic eu!) că sunt veşnic în criză de timp. Timpul, a ajuns să fie un Jolly-Joker cu care ne transformăm zona de confort în blazon de oameni ocupaţi.

Mi-ar place să fie măcar jumătate din bloggerii care-şi zic bloggeri, „umbra” lui Cristian Manafu sau a lui Cabral, măcar pentru 48 de ore. Adică, să meargă cu ei de colo-colo, în pas cu ei şi atât. Fără altă sarcină, decât aceea de a asista ca un simplu spectator. Şi, după scurgerea celor 48 de ore, să scrie ce cred ei despre bloguri, bloggeri, blogging, blogging amator, blogging profesionist, advertising şi online advertising. Şi până la urmă, să scrie despre CE AU TRĂIT în cele 48 de ore.

Am fost blogger profesionist timp de 10 zile. Poate voi reuşi să menţin ritmul, poate voi capota şi voi reveni o vreme la „amator avansat”. Orice e posibil. Am o familie, o casă şi mi se par la fel de importante pentru mine, ca aerul pe care îl respir.

Am propriile mele proiecte, mai mari sau mai mici, segmente sau sub-proiecte ale Proiectului ZENLA.

Am destule de făcut, lista e mult prea lungă pentru a o putea înşira aici.

Dar MI-AM FĂCUT TIMP, am alergat de colo-colo, am filmat, am dat mâna cu…, am vorbit cu aceşti oameni şi m-am străduit cât am putut şi cât m-am priceput, cu bună-credinţă, să prezint o lume din care fac parte şi în care, vreau să îmi câştig existenţa, că doar asta înseamnă între altele, „blogger profesionist”.

Sunt încă prea puţini în România care înţeleg exact că între „mă dau în bloguri” şi blogger, e o mare diferenţă, dincolo de cea semantică, implicită; e o diferenţă de atitudine, de morală şi de conduită de acţiune. E un life-style, că tot ne-am înnebunit după anglicisme, care trec de departe înaintea Dicţionarului Enciclopedic al Limbii Române!

Ca să dau doar două exemple: procrastinare (Ce mai e şi struţo-cămila asta?! E jolly-jokerul pentru AMÂNARE!) şi life-style. Că pe româneşte, sună prea mojic STIL DE VIAŢĂ.

Îmi pare sincer rău dacă cineva o ia la modul personal, dar ceea ce s-a invocat la #webstockro 2013 prin termenul „blogosferă”, e mai curând curtea unei şcoli generale aflată în pauza mare, pe termen nedefinit.

O puzderie de elevi care chiulesc de la Limba Română, ca să-şi facă şi ei un blog monetizabil.

Da, mai există şi câte un profesor prin mulţime, dar el îşi vede de şuetele lui cu colegii de cancelarie, pentru că oricum, în vacarmul de acolo, abia se înţeleg ei între ei.

După o experienţă de 12 ani ca moderator Yahoo, am învăţat multe şi mai ales că, rolul moderatorului e cu totul altul decât a da cu biciul în stânga şi-n dreapta, cum se face pe la noi, atât pe bloguri cât mai ales în grupurile de lucru…

Singurele grupuri de lucru cât de cât funcţionale pe care le ştiu în Virtualia Românească, sunt cele de pe LinkedIn.

Am zis destul însă despre ce şi cum văd eu în „blogosfera românească”.

Ar mai fi de adăugat şi multă, exagerat de multă aroganţă. Care înseamnă orgoliu + ignoranţă.

Şi când vorbesc despre ignoranţă, mă refer la ignoranţa funcţională.

Adică, acea minunată calitate a românului cu trei facultăţi şi cinci doctorate, care dă lecţii tuturor… din cărţi. Altfel spus, incapacitatea de a îţi transforma cunoştinţele teoretice în instrucţiuni executabile.

Şi acum, iată cu cine am dat mâna, eu, un blogger mititel şi insignifiant, chiar dacă sunt pe prima pagină SERP Google.

Cristian Manafu; Cabral; Bobby Voicu; Tudor Bezea; Irina Margareta Nistor; Manuel Cheţa; Mădălin Blidaru; Cristian Florea; Răzvan Curcubătă; Daniel Botea. Cred că mi-au scăpat câteva nume, vă cer iertare, dar lucrez deja de 10 zile într-una şi am cam obosit.


Vizualizări articol: (475)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

4 thoughts on “La #webstockro 2013 am dat mâna cu…


  1. Ma bucur ca ti-ai urmat inima si ai venit la Webstock :) Stransul de maini este cea mai importanta lectie pentru cei care vor sa devina bloggeri. Poti sa ai metricii de top pe blog, dar daca nu reusesc sa se ridice de pe scaun sunt doar niste simple extensii ale internetului.


    • Salut, prietene!
      Extensii zici?
      Eu zic “rotiţe ale mecanismului”. Mai grav: piese de schimb.
      Am trecut şi eu prin euforia descoperirii internetului, perioadă în care fugeam de colo-colo.
      Cam ce face lumea azi pe dispozitivele mobile; doar că eu o făceam de pe un desktop, cu dial-up la “fantastica” viteză de 56 Kbps.
      Dar mi-am pus la un moment dat problema utilităţii internetului. Şi a început atunci, aventura Home Business. Eram în 2001…
      Despre internet, am aflat din CHIP. Prima pagină web, am făcut-o “offline”, pe calculatorul meu.
      Cred că mai am şi acum prin arhive acel mini-sit.
      A urmat apoi în 2002, un sit pentru programul “CD Manager”, primul, pe http://www.go.ro, cu care am luat pe http://www.nonags.com 5 răţuşte din 6 posibile.
      Mai e şi azi pe acolo, pe la “CD Tools” parcă. Al doilea, a fost un fel de sit personal, pe home.ro
      Cred că a fost primul sit din România, SCRIS ÎN ROMÂNEŞTE!
      Adică: ŞŢĂÎÂ.
      Dar… timpul trece, creştem şi facem alegeri…


  2. Imi place ideea care sta la baza acestui articol.
    Imi place atitudinea, o admir, mai ales pentru ca eu nu reusesc sa o replic.
    Urasc sa dau mana cu … prefer sa privesc, nu tocmai o atitudine de blogger :)


    • Hai să facem chestia asta în online! Adică, să dăm mâna în online!
      Să o facem mai departe, că deja am început.
      Tot aşa am început şi cu cei cu care am dat mâna la #webstockro. :)
      Şi ca să-ţi spun ceva uimitor: Ceea ce astăzi poartă denumirea trivială “soţia mea”, a început pe internet, pe NetLog.
      Pe vremea aceea, aveam alt cont, tot sserbanro era. Acum, sunt SiteReview. Iar ea era şi a rămas, “Seagull2009
      Aşa a început o poveste care a ajuns o căsnicie, care are aproape cinci ani: cu dat mâna, pe net.
      Şi crede-mă, sunt foarte fericit că am avut curajul să fac paşii care m-au condus aici.
      Dar amândoi, am avut clar în minte faptul că tehnologia, este un auxiliar al OMULUI!
      În nici un caz, invers!

Comments are closed.