Despre câini, puşcăriaşi şi copii supra-dotaţi

Isus crucificat

Sursă foto

 Internetul, a ajuns să acapareze o parte uriaşă din timpul nostru. E rău? E bine? Am mai vorbit despre asta. În esenţă, atât timp cât ştim să îl folosim ca instrument, e bun. Când începem să îl divinizăm, să facem din el panaceul care ne rezolvă problemele pe care le-am lăsat baltă în speranţa că le va rezolva altcineva de pildă guvernul sau internetul atunci această unealtă devine o frână în calea dezvoltării şi o noxă, alături de multele noxe moderne.

Te şochează alăturarea termenilor din titlu?

Mă bucur!

Scriu acest articol, ca răspuns la articolul “Sunt un deţinut. Vrei să fii prietenul meu pe internet?”.

Dacă e să ne gândim principial, la aspectele de suprafaţă, să ignorăm profunzimea şi complexitatea speţei adusă în discuţie în articol, fără îndoială, răspunsul ar putea fi “da”.

Dar punerea în problemă, aşa cum o prezintă Tudor în articol, mi se pare că ignoră fundamentele vieţii civilizate, ale justiţiei şi cauzele reale ale existenţei penitenciarelor, poliţiştilor, magistraţilor şi a deţinuţilor.

Iată câteva întrebări la care îmi doresc enorm de mult să capăt răspuns, de mai bine de patru decenii:

  1. De ce societatea omenească se focalizează exclusiv asupra cazurilor patologice din medicină şi din psihologie?
  2. De ce se investeşte atât de mult în crearea de medicamente, în loc să se investească în educaţie, în metodele de prevenire a disfuncţiilor de orice fel?
  3. De ce se investeşte atât de puţin în educaţia pentru muncă şi se investesc sume colosale în dezvoltarea aparatelor de represiune: poliţie, jandarmerie, armată, securitate, magistratură? Pentru că, hai să fim serioşi, rolul real al magistraturii, este acela de aparat de represiune. Doar un copil neştiutor poate crede în “dreptatea” pe care o face un tribunal!
  4. De ce se investeşte atât de puţin în identificarea şi educarea copiilor supra-dotaţi şi atât de mult în câinii vagabonzi şi protecţia animalelor?
  5. Să înţeleg că valoarea unui copil supra-dotat este aceea a unui pericol social mai mare decât a unui câine sau a unei vulpi turbate?
  6. Unde sunt şcolile pentru copiii supra-dotaţi, care au nevoi cu totul şi cu totul speciale de educaţie?
  7. De ce sunt hărţuiţi copii supra-dotaţi şi constrânşi de societate să se înroleze fie în serviciile speciale ale armatelor lumii, fie într-o facţiune para-militară de tipul Legiunea Străină?
  8. De ce voi, cei care aţi beneficiat timp de secole de munca şi roadele minţilor copiilor supra-dotaţi (Nicolae Tesla, C. Brâncuşi, Eminescu, etc.), îi trataţi ca pe nişte psihopaţi, ca pe nişte indivizi aflaţi la marginea cea mai neagră şi mai periculoasă a societăţii?
  9. De ce unui puşcăriaş i se alocă lunar o sumă mult mai mare decât salariul minim pe economie, în vreme ce copii supra-dotaţi sunt constrânşi de societate să supravieţuiască şi să se autoeduce aşa cum pot şi cum se pricep?
  10. Ştii ce ravagii poate face în societate un copil supra-dotat dacă se coboară la mintea majorităţii?
  11. Ţi-ai vreodată pus întrebarea de câte ori soarta omenirii a depins de un copil supra-dotat, care s-a sacrificat pe sine, de dragul majorităţii?

 

Hai să-ţi amintesc de un copil supra-dotat, a cărui moarte pe cruce, în chinuri crunte, o celebrăm anual cu mare fast şi cu mare pompă şi care aduce bisericilor venituri colosale: ISUS NAZARINEANUL.

Asta face omenirea de secole, pentru copii supra-dotaţi, câini şi puşcăriaşi.

Acum, poate vezi legătura între ce am spus şi titlul articolului.

Ultima întrebare, mi-o pun mie şi tuturor oamenilor supra-dotaţi:

Ce ar fi dacă ne-am uni forţele şi am face lumea aşa cum o vrem noi? “După chipul şi asemănarea noastră?”

Sau… acceptăm în continuare dictonul secular “divide et impera”?

 


Vizualizări articol: (314)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

2 thoughts on “Despre câini, puşcăriaşi şi copii supra-dotaţi


  1. Eu nu mi-am propus sa discutam despre detinuti si atitudinea societatii vizavi de ei, ci despre noi – cei ce ne consideram mai presus de ei.


    • Deocamdată, hai să clarificăm o chestie simplă:
      Cine se consideră mai presus ca deţinuţii?
      Şi dacă se consideră cineva, DE CE?
      Pentru că funcţie de aceste răspunsuri, putem merge mai departe, sau pierdem vremea în peroraţii infinite.
      Eu tocmai spuneam în acest articol că societatea, de secole bune, situează deţinuţii mult deasupra supra-dotaţilor, din toate punctele de vedere!
      Acum, sdoarta unui puşcăriaş e de invidiat de către mulţi români, de pildă.
      Casă gratis, masă gratis, televizoare, ziare, reviste şi radio. Totul BONUS, pentru că au comis crime împotriva societăţii.
      Prin urmare, ASTA îşi doreşte de fapt societatea: hoţi şi criminali.
      Altfel, ar ieşi în stradă cu alte obiective decât cele pe care le au acum.

Comments are closed.