De ce mă şantajează feisbuc de peste un an şi jumătate?

Stop-ACTA

 

ATENŢIONARE: Acest articol, este unul foarte lung. L-am scris azi-noapte. Am amânat publicarea lui, sperând că poate mă înşel. Din păcate pentru tine, dacă ai cont pe numita reţea socială, astăzi am avut dovada clară a şantajului şi a măsurilor abuzive practicate de către Feisbuc.

Această reţea socială, este poate cel mai mare pericol existent, pentru intimitatea ta. Am decis să public acest ultim articol, pentru că mă simt dator să avertizez orice om onest, că datele pe care le furnizează acestei reţele sociale, fac obiectul unor tranzacţii pe bani, care violează intimitatea şi pun în pericol libertatea cuvântului, libertăţile fundamentale cetăţeneşti, speculând o multitudine de slăbiciuni mărunte, omeneşti, între care şi lipsa cunoştinţelor de calculatoare, a cunoştinţelor juridice şi încă multe altele.

Poţi să te opreşti aici dacă crezi că această atenţionare e un banc de prost gust.

E dreptul tău să faci cum te taie capul, aşa cum e datoria mea să avertizez pe orice om onest, când buna sa credinţă este terfelită şi datele peresonale, fac obiectul afacerilor murdare ale unei corporaţii.

Acestea fiind zise, dacă ai discernământ şi ţii la viaţa ta personală, citeşte mai departe. Altfel, mai bine renunţă în acest punct. Îţi pierzi vremea, pentru că oricum şi după ce vei citi ceea ce urmează, tot în himere vei crede.

De vreo câteva zile, am contul blocat pe feisbuc.

Sunt mai bine de 6 luni de când amân publicarea a vreo două articole pe tema acestei populare reţele sociale, care sunt scrise şi aşteptau cuminţi în fişier „ziua cea mare”, să-şi ia zborul către cititori.

De fiecare dată când m-am uitat peste ele însă, am amânat. Stilul pamflet în care sunt scrise, îl mai abordez când şi când pentru mine. Un fel de supapă de siguranţă; un fel de oglindă în care mă privesc şi caut să văd dacă EU şi cel din articol, semănăm sau, e doar un concurs de împrejurări dificile care a creat o mască. Şi am ajuns la concluzia că pamfletul, e o mască. O deformaţie a EU-lui meu, rezultată din interacţiunile cu noxele şi agresivitatea mediului de viaţă.

Ca orice deformaţie, ea trebuie lăsată să se dilueze, să se echilibreze şi să dispară.

Uneori însă, lucrurile iau întorsături neaşteptate şi care necesită adresarea lor corespunzătoare.

Şi iată că, ziua aceea, deşi am tot ocolit-o până acum, a venit.

De un an şi jumătate, sunt supus de către feisbuc la tot felul de perversiuni şi şantaje de marketing, în speranţa că îmi vor smulge numărul de telefon.

La început când am primit notificările privind furnizarea numărului de telefon, erau justificate prin „asigurarea măsurilor de securitate ale accesului la cont”. Bineînţeles că m-a umflat râsul!

Adică, renunţarea la intimitate mea în favoarea feisbuc, înseamnă din perspectiva lor, „măsuri de securitate sporite”?

Se vede treaba că feisbuc consideră pe membrii lor o turmă de idioţi.

O să te întrebi de ce poate şi, pe bună dreptate!

Am 18 ani de calculatoare şi m-am izbit în cele peste 70.000 de ore de muncă în domeniu, de sute de milioane de situaţii.

Poate că a venit vremea să dăm masca jos de pe faţa comercială şi (etern) zâmbitoare a reţelelor sociale…

Orice reţea socială are obiective nedeclarate oficial, prin intermediul cărora îşi asigură ROI, (Return Of Investment) adică banii din care există.

Cine îşi imaginează că feisbuc e o mănăstire care se ocupă cu acte filantropice, trăieşte pe o altă lume.

Feisbuc e o corporaţie, al cărei obiectiv primar este realizarea de profituri pentru acţionari! Iar din gratuităţi, vezi bine, e imposibil să plăteşti şi o cafea la Starbucks, darmite să plăteşti servere ultra-performante, salariaţi, clădiri, profituri acţionarilor, etc. şi să mai stai şi la bursă, pe locuri de top!

Aşa încât, trebuie să monetizezi fiecare clipă petrecută de membrii reţelei tale sociale, pe ea!

Una dintre modalităţile foarte puţin cunoscute de membrii reţelelor sdociale, este vânzarea datelor demografice şi socio-economice agregate, rezultate din activitatea fiecărui membru în parte.

Asta, mai pe româneşte spus, înseamnă că orice mişcare pe care o faci, intră într-o bază de date şi pe baza acestor informaţii, ţi se construieşte un profil psiho-socio-comportamental, exact cum ai văzut prin filmele în care apar profilerii CIA.

Profilerii, sunt psiho-sociologi specializaţi în prelucrarea informaţiilor rezultate din analiza comportamentului unor subiecţi, informaţii preluate şi stocate din variate surse de informare, cum ar fi: reţelele sociale, institutele naţionale de statistică, ziare, reviste, publicitate, motoare de căutare, bloguri, situri diverse.

Aşadar, cu asta se ocupă la greu, orice reţea socială: construieşte o imagine a ta, pe baza a ceea ce faci tu acolo: ce poze postzezi, ce scrii, ce filmuleţe vezi, ce conţinut creezi, etc., etc., etc.

Dacă în timp se constată că prezinţi vreun interes, atunci se trece la alt nivel de abordare. Ţi se fac oferte diverse, pentru ca tu să cazi în capcana culegerii de DATE PRECISE DESPRE TINE!

Asta, se face acum extrem de simplu, cu ajutorul telefonului mobil, iPad, etc.

Toate aceste dispozitive, permit urmărirea ta fizică, AUTOMATĂ, oriunde te-ai afla şi orice-ai face, prin sistemul GPS, Global Positioning Systems. Ce mall ai vizitat, la ce cafenea îţi bei cafeaua, cât stai colo, cât stai dincolo, pe ce îţi cheltui banii, când eşti cu capsa pusă şi de ce îţi sare muştarul de obicei şi încă multe, multe altele, între care şi dacă şi când te-ai certat cu nevasta/iubita/copii/amanta… Pentru că TU însuţi le spui pe feisbuc sau pe altă reţea socială, în naivitatea ta! Şi pentru că, telefonul mobil, a devenit un fel de „a treia mână”. Dormi cu el sub pernă, mânânci cu el la masă, etc.

Dar feisbuc, abia aştaptă asta de la tine, să-şi mai cizeleze profilul deja construit.

La ce foloseşte un astfel de profil?

De pildă, la controlarea pieţei de joburi dintr-o ţară. Cum? Simplu: ştiu ce joburi să ofere şi la ce salarii maxime şi minime. E o informaţie simplu de obţinut pentru o reţea socială.

Dar groaznic de costisitoare, pentru o transnaţională care vrea filială în România, sau vrea să se dezvolte într-un judeţ, oraş, sat, comună. Şi atunci, apelează la o astfel de reţea socială, funcţie de bugetul de care dispune.

Aşa se face că, succesul unui super-magazin, e vizibil de la început. Se ştie clar câţi vor cumpăra zilnic, ce fel de mărfuri, la ce preţuri, în ce cantităţi. Totul e o chestiune de planificare a vânzărilor, nicidecum un joc cu zaruri, cum cred mulţi. Reclama, a devenit un accesoriu menit să camufleze faptul că se ştie dinainte ce şi cum privind vânzările şi profiturile.

A trecut de mult vremea ghicitului şi a pornitului afacerilor, „la plesneală”.

Aşadar, iată pe scurt, care e nevoia presantă de a avea numărul tău de telefon: prin funcţia de geolocaţie a telefonului tău mobil, le spui tot ce vor ei să ştie despre tine, fără să-ţi dea un ban şi fără să îţi ofere vreo compensaţie morală pentru devastarea intimităţii tale!

Şi asta, e valabil pentru orice reţea socială, inclusiv Twitter, NetLog sau oricare alta. Google Plus, de pildă.

Şi cei de la Google mă sâcâie de vreo doi ani cu chestia cu telefonul. Dar ei au răbdare. Probabil că profilerii de la Google, ştiu mult mai multe despre mine decât a ştiut Mama toată viaţa ei şi, cine ştie, poate şi de cât ştiu eu însumi despre mine! Mai ştii?

Un lucru e cert pentru mine: profilerii de la Google, sunt experţi în comparaţie cu cei de dincolo, de la feisbuc.

Deja mi-am pus serios de tot problema dacă mai are vreun rost să îmi bat capul cu această reţea socială!

Din 2007 de când am contul, ROI pentru mine, este zero, în vreme ce pierderile, sunt semnificative. Şi pot deveni din ce în ce mai mari!

Dar despre asta, poate voi vorbi într-o carte, în viitor. Oricum, mă bate gândul să scriu mai serios despre experienţa mea cu reţelele sociale.

În altă ordine de idei, iată cum m-au abordat:

Prima suspendare:

Activitate de promovare exagerată. Adică, le-a displăcut viteza cu care îmi promovez articolele pe paginile mele şi în grupuri. OK, am zis că e o chestie care poate deranja. Deşi comparativ cu cei care fac asta cu mijloace automate (aplicaţii web de sharing automat pe bani), e o diferenţă serioasă între ce pot face eu cu mâna şi ce poate face un calculator care trimite 150 mesaje/minut. Dar, hai să zicem că au ei dreptate!

Contul mi-a fost deblocat cam în vreo 12 ore şi mi s-a cerut atunci insistent numărul de telefon. Asta înseamnă că am trecut prin vreo cinci ferestre care aproape mă sileau să dau numărul de telefon. Din fericire, am văzut undeva într-un colţişor, mititel de tot, abia vizibil, un linkuleţ: „Skip”. Aşa că, am schipuit!

O altă metodă de hărţuire, a fost vreo 6 luni de captcha din două cuvinte, cu peste 10 caractere fiecare. Au renunţat. Probabil că au pierdut la greu membrii, deci s-a dovedit o idee falimentară.

Schimbare ilegală de DNS. Păi da, am uitat să cer aprobare la feisbuc atunci când mi-am schimbat furnizorul de internet!! Aşa că, m-au anunţat foarte binevoitor de altfel şi foarte elegant, că cineva de pe DNS-ul X a încercat să se logheze în contul meu şi că mi-au suspendat contul termporar, ca să mă apere de atacuri „phishing”. Bun. OK, mi-am zis, aşa e, e posibil. Totuşi… La aşa o companie mare, chiar să fie o mare problemă să identifici după jurnalele de pe servere (log files) cine şi de ce? Am zis şi de data asta, hai să aibă ei dreptate… Deşi, la dimensiunea de peste 1 miliard de membri, am certitudinea că pot afla în mai puţin de 0,1 secunde: de ce, dacă, ce, când, unde, cum şi cine…

Dar, presupun că profilerii lor, mă consideră pe mine un animal oarecare din turma de dobitoace care se hrănesc cu reclame şi produse de duzină din magazinele cu super-discounturi… Aşa încât, mi-am zis, hai că merge şi de data asta.

În fine, acum câteva zile, îmi făceam promovarea ultimului articol când, m-am trezit dat afară din reţea şi obligat să mă reloghez. Ok, zic, e ceva normal, stau ore în şir logat, etc.

DAR! Stupoare! Iar sunt anunţat că „s-a făcut phishing” de pe contul meu. Ete, nah! Dau să merg mai departe. Opţiuni: să-mi dau numărul de telefon; să răspund la întrebarea de securitate (am uitat care este şi am renunţat la varianta asta); să identific prietenii din listă, după fotografii.

Am ales ultima variantă. Ce fotografii mi s-au prezentat?

Fotografii neclare, din care se putea eventual ghici o siluetă de ceva uman; fotografii de copii de grădiniţă şi de sugari; din cele şapte profile de identificat, doar două aveau imagini clare, identificabile şi acelea însă, amestecate cu tot felul de tâmpenii. La a opta tentativă, am fost dat afară de pe pagină, sub motiv că am ratat toate identificările!

Brava, zic, am făcut-o pe treabă!

Aşa că, mă gândesc de câteva zile, cât de frumoasă e viaţa fără feisbuc.

Am câştigat o groază de timp şi am aflat cât de utilă e această reţea socială pentru mine. Aproape zero. Dar am mai aflat şi ceva ce feisbuc ar fi vrut să ştie doar patronul cel mare: zucherbergul.

Am aflat că feisbuc a luat-o de vale rău de tot. Altfel, de ce ar ajunge să îşi şantajeze membrii care le produc conţinut?

Ei, ce zici?

De ce crezi că mă şantajează feisbuc?

Poate mă înşel şi mieluşeii de la feisbuc sunt vezi bine, nedreptăţiţi de poziţia mea ofuscată?

Ei? TU, cum vezi treburile astea, că poate ai mai multă experienţă ca mine? Sau, pur şi simplu, ai o altă părere, care mă poate scoate pe mine din neagra ignoranţă în care m-au zvârlit cei de la feisbuc?

Ultima oră: Am verificat şi varianta cu întrebarea de securitate. Mi-am zis că, sunt de obicei consecvent cu mine însumi şi într-adevăr, întrebarea pusă, are un răspuns imposibil de uitat, gen „Cum o cheamă pe Mama pe numele ei mic?”. Deşi există doar 1 răspuns posibil, răspunsul respectiv a fost ignorat şi după 3 încercări, am fost iar dat afară.

Deci, singurul lucru pe care îl vrea feisbuc de la mine, e numărul meu de telefon.

Caz în care, singurul lucru pe care îl mai vreau de la feisbuc, e să-mi şterg contul, cu tot ce are în el. Dar e clar că asta vor ei să mă împiedice să fac, aşa cum a făcut-o şi NetLog, acum 5 ani în urmă. Acolo, am găsit soluţia şi am rezolvat. O am şi aici, dar mă costă bani şi mi se pare încă un abuz grosolan, dacă mai era nevoie de încă unul.

LEGAL, era să mă avertizeze şi să îmi acorde un preaviz în care să am timp să îmi şterg toate cele care îmi aparţin, potrivit Legii drepturilor de autor. Dar ei încalcă prevederile legii copyrightului, punând stăpânire pe conţinutul meu, în mod abuziv.

Aşadar, atenţie cu reţelele sociale. ACTA şi SOPA, după cum vezi, au intrat pe uşa din dos. Şi vor intra în forţă, pentru că lumea e prea puţin informată şi mult prea naivă, pentru a manifesta un minimum de circumspecţie şi prudenţă.

Considerând că mi-am făcut datoria de a te avertiza, închei aici.

Mai am un articol scris. Poate o să-l public. Sau poate o să-l las să se aştearnă praful digital pe el şi uitarea, cum voi face cu feisbuc.

Continui să cred însă în miracole, în oameni buni, în oameni frumoşi, în cinste, corectitudine, omenie, dreptate, aşa cum am crezut toată viaţa. Ce mai contează câţiva ani încolo sau încoace, pe lângă cei 54 care s-au dus deja?

=========

UPDATE 20-10-2013

Am primit de la un prieten de pe net (Mircea), următoarele informaţii, venite şi ele de la alţi prieteni ai săi.

Este vorba despre un grup la care am fost adăugat fără să ştiu şi care, s-a dovedit a fi un SCAM.

Iată însă ce părere au nişte oameni pricepuţi (poate mult mai pricepuţi ca mine! 😮 ) în calculatoare şi reţelistică:

[…] Unii, dintre cei care sunt “veterani” pe FB, au făcut haz de necaz ştiind că pe FB totul este monitorizat cu foarte mare grijă de cei din serviciile de caritate. Nu uita că “spectacolul” din Maroc, a plecat de aici de pe fb.

Deci, vorba unuia de mai jos – probabil a fost chiar mâna lor…

Sănătate şi vorba ceea din bătrâni “cele rele să se spele, cele Bune să se-adune …”

Câteva răspunsuri primite de la prietenii cei mai “afectaţi”:

Robert de Merode. No worries, I have become used to the many weird things that happen in Fb, usually beyond the control of the friend.

Ulrike Fleischer Hi Mircea, nice to hear from you. How are you doing? Actually I can’t remember to be added to the group… I will not even check out It’s Thanksgiving? I am in Italy therefore don’t care too much to US holidays. Anyhow – good wishes (for whatever reason) are always welcome! THANK YOU.

Narcis Păcurar Ciao Mircea, relax, “Elvis has already left… the group!” Nu-i stres, am mai păţit şi cu altii chestia asta şi ştiu ce trebuie să fac dacă nu vreau să rămân în grupul respectiv.

PS: Îmi place cum te-ai revanşat cu… linkul.

Donn Refuerzo It’s cool don’t worry about it.

David Watters Cool, yeah that one is a spam trap. Post and fb will block you immediately. Probably set up by them.

Ron Kaiser (Are vreo 5 grupuri pe FB – un veteran) Hi Mircea, Thanks for contacting me and explaining things. Lately I have been getting added to lots of groups for some reason. Sometimes I leave and sometimes I just ignore it. It depends on if I’m busy at the time or not. Have a great day (night)! Ron

14-10, 6:09am Marius Price (programator & software developer din Suedia) Da, am ieşit din grup

După cum se vede, mulţi se trezesc „adăugaţi” la un grup sau altul. Cine e administrator acolo? De unde mă cunoaşte? De ce m-a inclus pe listă?

Sunt doar câteva întrebări.

Ca să fiu mai explicit, din cauza unui astfel de grup de spammeri, poţi să te alegi cu suspendarea contului (că mdeh, de vreme ce eşti cu ei, eşti şi spammer! 😛 ) sau, poţi să iei „bile negre”, etc., etc.

În general, poţi avea acvtivitatea afectată de astfel de intervenţii despre care afli indirect sau accidental.

Dacă ai timp să intervii, e realtiv simplu, te ştergi din grupul la care ai fost adăugat. Dar mai sunt şi altfel de acţiuni care pot dăuna, necontrolabile.

Şi, din câte poţi citi, necontrolabile de către mine, de către tine, ca simplu utilizator. Pentru cei din staff-ul fb însă, sunt mişcări a căror identificare durează cel mult câteva minute. Aşa încât, e mult de discutat pe tema bunelor lor intenţii şi mai ales, cât de bune sunt respectivele intenţii.

De altfel, o citire atentă a „Termeni şi condiţii”, scoate la iveală o politică duplicitară destul de laborios camuflată în dosul unor termeni vagi.

Patronii reţelei se spală pe mâini de responsabilitatea violării intimităţii, pentru că, ei se folosesc de diverse aplicaţii care funcţionează pe fb şi care au „different privacy policies”, a căror acceptare, crează breşele prin care se scurg informaţiile confidenţiale. Deoarece cei care folosesc aplicaţiile respective, îşi dau acordul la utilizarea aplicaţiei şi totodată, permit aplicaţiei să preia „toate datele necesare”. Astfel este strecurată breşa: „datele necesare”. Care sunt aceste date „necesare”? După care reguli este stabilită „necesitatea”?

Evident, după regulile IMPUSE de către creatorul aplicaţiei. Adică, QED!

Altfel spus, dacă vrei aplicaţia mea, eu vreau să am toate pozele cu nevastă-ta goală în baie (cu tine dacă eşti fată!), aşa că le iau, că ţi-ai dat acordul. Dar mai vreau şi toate mesajele tale particulare şi toate celelalte materiale stocate de tine pe fb, pe alte aplicaţii, etc., etc., etc., cum ar fi numele şi parolele tale de user cu care ai acces la diferite alte servicii de pe net la care te-ai înscris şi altele asemenea. Aşa că, de vreme ce ai dat OK la „termeni şi condiţii”, le iau cu acordul tău!

Cam asta ar fi filosofia cu „internet privacy”. „E sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire”, ca să-l citez pe ilustrul Nenea Iancu şi a sa „O scrisoare pierdută”.

Un dicton profesional din domeniul calculatoarelor:

„Cel mai sigur calculator, e cel scos din priză! Dar mai sigur decât cel scos sin priză, e fără calculator; că orice calculator modern, are wireless şi acumulator pentru BIOS. It never knows…”


Vizualizări articol: (524)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

2 thoughts on “De ce mă şantajează feisbuc de peste un an şi jumătate?


  1. Am permisiunea ta de a răspândi acest mesaj al tău ?
    Am pătimit şi eu “basme, snoave şi cimilituri” de acest gen şi nu am aflat încă tăria dar nici nu am crezut că mi-ar trebui “ţechinei” pentru a te lepăda de “parcul şi zidurile” de tip modern cu nume de feisbuc.
    De ce să nu recunosc şi fumatul ca şi alte activităţi de altfel, l-am făcut cu pasiune, aşa că nu sunt ipocrit să nu recunosc utilitatea transmiterii informaţiei fulger prin acest canal, încă în mare vogă printre plaiurile mioritice neaoşe.

    Ovidiu

    pese. La recitirea celor de mai sus, înainte de apăsarea butonului de postat comentariul, îmi trece printre gânduri o întrebare : Se poate folosi acest sistem în favoarea noastră cu tehnica lor ?


    • Salutări! :)
      Păi, ce să-ţi zic, am primit un mesaj de la un prieten de pe FB, după deblocarea contului (ieri, am reuşit…)
      Cred că o să îl adaug ca update la articol…
      Destul de bizare informaţiile şi dacă ţin seama că sunt profesionişti în calculatoare…
      Sunt posibile prea multe scenarii, deci da, cred că şi “invers” se poate! 😀
      Doar că sunt eu prea comod să învăţ hacking iar de cracking, refuz să mă ocup din principiu.
      Şi ca să clarific:
      HACKER = Specialist, EXPERT în informatică ce caută vulnerabilităţi ale diferitor componente (sistem de operare, software, aplicaţii de reţea, baze de date) şi le expun, în scopul găsirii unor soluţii de înlăturare a deficienţelor.
      CRACKER = CRIMINAL HACKER = Aceeaşi pregătire de mai sus, exploatată însă în domeniul criminalităţii informatice.
      Deci, fundamental, vorbim de experţi. Ceea ce diferă de la hacker la cracker, este motivaţia şi finalitatea acţiunilor.

Comments are closed.