DAW şi MIDI sub Linux

 Bine te-am regăsit!

În articolul precedent, anunţam despre ceea ce voi prezenta astăzi.

Încep prin a preciza ce înseamnă cele două acronime.

DAW = Digital Audio Workstation. Staţie de lucru audio digitală.

MIDI = Musical Instruments Digital Interface. Interfaţă digitală pentru instrumente muzicale.

Mai multe informaţii, am prezentat în cele două volume „Studioul de acasă”. Cei intersaţi, le pot procura căutând paginile de prezentare în categoriile „Produse şi servicii”, respectiv „Studioul MIDI de acasă”.

Spuneam în articolele precedente din serie că echipamentele hardware pe care le am, au fost recunoscute fără dificultăţi. Acest lucru este extrem de important, deoarece fără un controller MIDI, e greu, foarte greu de făcut muzică pe calculator!

Majoritatea programelor testate de mine, oferă ceea ce se numeşte „piano roll”. Mai mult decât atât, există sintetizatoare stand-alone gen ZynAddSubFX, al lui Paul Octavian Nasca — 
care oferă o claviatură, dar lucrul cu aceste claviaturi, este foarte anevoios! Sigur, pentru cineva care vrea să înceapă, să se decidă dacă în adevăr muzica este Calea sa, poate că este o soluţie de început. Cum s-ar zice, „încercăm marea cu degetul”.

Am început aventura mea în lumea Linux audio, testând câteva programe. Am început cu partea audio.

Audacity. Este un audio-recorder foarte performant, cu care se pot face înregistrări şi editări complexe ale materialelor înregistrate, în format AUDIO. Altfel spus, este vorba despre semnale analogice eşantionate digital. Ceea ce este cu totul altceva decât înregistrări 100% DIGITALE!

Traverso. Traverso, este o unealtă care ţinteşte către zona audio-profesional. Este un
multitrack audio-recorder. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă ai mai multe surse de semnal audio analogic 15 microfoane (voci, tobe, suflători, corzi, piane acustice), chitară solo, chitară bas, claviaturi le cuplezi pe toate cu o interfaţă audio adecvată şi le înregistrezi simultan, urmând să faci prelucrarea înregistrărilor, la nivel de instrument. Rezultatul, este un număr de piste audio, egal cu numărul maxim de intrări suportat de hardware-ul audio. Ceea ce este ceva foarte important. Capabilităţile de prelucrare însă, depind enorm de maşina audio de care dispui. Procesarea înregistrărilor în format audio (wav, mp3, au, ogg, flac) însă, deşi este mai puţin consumatoare de CPU/RAM, înghite cantităţi uriaşe de spaţiu de stocare.

Astfel, odată cu rezoluţia, se dublează dimensiunea fişierelor. Dacă la 16 bit avem de pildă cam 100 MB/min, la 24 bit avem circa 150 MB, iar la 32 bit, avem 200 MB/min. Astfel, pentru un album audio de 30 minute, vom avea nevoie de 3 GB doar pentru materialul brut.

JACK Audio Connection Kit. Acest software, este „coloana vertebrală” a muzicii pe Linux. Este un server audio Real Time, care se ocupă cu procesarea în timp real a semnalelor de tip audio din sistem. Cred că este uşor de înţeles că, având un singur procesor de pildă, e imposibil să îl legi fizic de 50 de dispozitive de intrare, cum este cazul unei orchestre. JACK, face „oficiile de gazdă”. Cu alte cuvinte, el se ocupă de gestionarea intrărilor şi ieşirilor diferitelor dispozitive fizice şi virtuale, în timp real. Sigur, acest „timp real”, se referă înainte de orice, la capacităţile de calcul ale sistemului (FLOPS în cazul procesorului, fire de execuţie REALE). În ce mă priveşte, mi-este destul de greu să mă împac cu setările sale, care din păcate, sunt critice. Am căutat soluţii mai bune şi am găsit ceva care uşurează mult munca.

Patchage. Acest program, ajută mult la clarificarea modului în care se efectuează conexiunile prin intermediul JACK. „Patch” în jargonul audio, se referă la un set de valori precise, ale unor parametri. În cazul JACK de pildă, fereastra de conexiuni, are în stânga lista „ieşirilor” şi în dreapta, a „intrărilor”. De aceea, arată ca un fel de „spaghetti”, ceea ce îngreunează enorm înţelegerea modului de interconectare a diferitelor elemente ale lanţului audio. Ca exemplu, hai să luăm un DAW. Un DAW, are 16 intrări MIDI ŞI 16 ieşiri MIDI, plus cel puţin 2 ieşiri audio, deşi de obicei, sunt şi intrări audio, măcar două (un canal stereo). Patchage, are o abordare diferită şi permite lucrul într-un mediu vizual mult mai bine organizat. Dacă am în vedere faptul că la un moment dat pot să am nevoie de 10 sintetizatoare + DAW, ajung să am câteva zeci de conexiuni de făcut. Dacă acum vreau să adaug şi efecte pe fiecare sintetizator, să zicem două şi toate stereo, ajung undeva la 60 de conexiuni, doar pentru partea de voci şi efecte. Şi dacă vreau de pildă ca rezultatul unui sintetizator trecut prin efecte să îl introduc la intrarea unui alt sintetizator?

Rosegarden. Este primul DAW adevărat pe care l-am testat. Am reuşit să fac o primă înregistrare MIDI, pe care apoi am trecut-o prin 4 sintetizatoare şi vreo 8 efecte. Rezultatul, l-am prezentat în articolul precedent. Fără a fi excesiv de greu de utilizat, are totuşi curba sa de învăţare. Mi s-a părut destul de intuitiv, chiar dacă aici şi acum, pot vorbi doar despre funcţiile elementare. Am putut face oricum înregistrare MIDI folosind clapa UMX 610, apoi adăugând sintetizatoare şi efecte pe fiecare „bus” în parte. Am avut însă şi am în continuare dificultăţi cu JACK.

QTractor. Alt DAW interesant. L-am testat foarte puţin, atât cât să văd dacă pot scoate vreun sunet din el. Merge, cu acelaşi amendament ca mai sus: dificultăţi în funcţionarea JACK.

Ardour. Aici, am o serie de neclarităţi, pornind încă de la instalarea software. Se pare că este cel mai avansat DAW disponibil actualmente sub Linux şi este folosit şi în studiouri profesionale de producţie muzicală. Nelămuririle mele, provin din faptul că, în Linux Repository, există o versiune foarte veche, anume 2.18. Pentru ultima versiune, este necesară accesarea sitului Ardour. Acolo însă, eşti pus în faţa unei alegeri oarecum forţate… Fie faci o donaţie, fie… faci altă donaţie. Sunt conştient că dezvoltarea unui program de o atare complexitate, costă mulţi bani. O ştiu din proprie experienţă! Totuşi, mi se pare cam ciudat să afirmi că programul X e gratuit, iar pe pagina de download să fii constrâns să faci o donaţie, pentru a putea descărca. Dacă refuzi, ţi se face o altă propunere, apoi încă o alta, apoi eşti avertizat că… şi că… şi că… şi ţi se recomandă „strongly” să donezi…

În fine, am înghiţit „găluşca”, am descărcat ultima versiune şi acum, mă aflu în situaţia paradoxală de a renunţa să o instalez, deoarece am dificultăţi foarte mari cu JACK. Ba funcţionează, ba funcţionează doar pe ecran, fără să am vreun sunet.

Voi reveni în articolul următor cu povestea JACK, pentru că este important de ştiut. Sunt o serie de aspecte care m-au condus acum câteva zile la o restaurare forţată a sistemului de operare…


Vizualizări articol: (493)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .