Linux ca mediu de producţie

 În articolul precedent, încheiam spunând că, există unele aspecte particulare atunci când vrem să utilizăm Linux ca mediu de producţie.

În parte, am amintit despre aceste aspecte, în articolele anterioare pe tema Linux, mai exact, în „Începător în lumea Linux”.

Primul aspect particular pe care vreau să îl semnalez în acest articol, este legat de login.

Pentru cei din lumea windows, conceptul „login” e destul de lipsit de substanţă. Şi cu şi fără username şi parolă, în Windows e cam la fel, cu excepţia Windows 7, unde implementarea politicii de utilizator/grup este mai bine făcută.

În Linux, este o regulă de bază şi poate şi pentru că iniţial, Linux a fost gândit ca sistem de operare destinat profesioniştilor şi în special, administratorilor de servere. Astfel, în Linux există o singură posibilitate să pătrunzi: pe bază de nume de utilizator + parolă.

Acestea sunt create în timpul instalării.

Ceea ce este ciudat şi am descoperit practic, este o opţiune de configurare care, te aştepţi să funcţioneze a la Windows: automatic login. Adică, să intri direct în desktop, fără să mai introduci parolă. Am constatat cu stupoare că, una din măsurile de protecţie a sistemului de operare la login automat, este să fii considerat „guest user”. Adică, utilizatorul cu cele mai puţine drepturi posibile! Aceasta a fost ceva total neaşteptat, cu atât mai mult cu cât, configurarea a fost făcută cu un login de root, pentru contul meu de utilizator, exclusiv!

În fine, m-am dat de ceasul morţii o zi întreagă să descopăr de ce toate merg de-a-ndoaselea… Fişierele pe care le puteam şterge/edita/muta, erau deschise read-only şi alte asemenea, aveam acces doar la o parte din aplicaţii, toate setările sistem lipseau sau accesul la ele era restricţionat, inclusiv dacă încercam să dau sudo

Un alt aspect particular, pentru care încă mai caut soluţie, este Window Manager. După ce mi-am ales tema de desktop şi am configurat-o cum mi-am dorit, în aproximativ o oră, m-am trezit că mi-au dispărut barele de titlu la toate ferestrele şi că aplicaţiile refuză să răspundă la comenzile de la tastatură. Alt+F4 pentru închidere, de pildă, dar şi orice altă comandă. Am încercat să refac secvenţa logică a setărilor, cred că de patru sau cinci ori pe instalări luate de la zero!! în ideea că identific „infractorul”. Exclus! Ceea ce suspectez şi acum, este setarea de tastatură românească. Se pare că undeva, în străfundurile Linux a rămas un rest de cod vechi, care intră în conflict cu Window Managerul, pentru că doar după ce am adăugat tastatură RO, a apărut fenomenul dispariţiei barei de titlu, evident, cu tot cu butoanele de pe ea! Povestea e veche, o ştiu de pe la Red Hat 5.x şi văd că persistă şi după atâţia ani… Mai mult, şi alte distribuţii, cum ar fi Zorin OS, au comportament eretic. Cu Zorin cel puţin, mi-a, pierdut vremea inutil. Acolo sunt atât de multe care merg de la foarte prost în jos, încât am renunţat să mai pierd vremea cu el, după vreo 3 instalări repetate şi cu aceleaşi aberaţii fără număr. Un exemplu: după ce am instalat tastatură românească, m-am trezit cu sistemul de operare scris în chineză!

Iniţial, am crezut că e responsabil Linux Mint şi am instalat Ubuntu Desktop, tot cu XFCE, apoi cu KDE. Aceeaşi poveste, cu deosebirea că, şi după restartare şi relogin, efectul rămânea persistent. Am încercat şi Ubuntu Studio. La fel. Deci e vorba mai curând de un bug într-o superclasă grafică. O să văd ce pot face pe forum, poate se ştie despre eroare.

Soluţia pe care am găsit-o, este un alt Window Manager, mai exact OpenBox. Cu OpenBox, am reuşit să scap de mizeria asta cu dispariţia unui element cheie al ferestrelor, bara de titlu.

Mă opresc aici cu consideraţiile generale şi mâine, voi publica partea a doua a articolului, „Linux mediul de producţie”.


Vizualizări articol: (458)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

2 thoughts on “Linux ca mediu de producţie


  1. Eu m-am inteles bine cu Ubuntu. Am testat la inceput, mi-am batut capul cu compatibilitatea driverului de la placa video si conexiunea la internet, apoi totul a mers ca pe roate!


    • Linux Mint 13, este Ubuntu-driven, dar l-am preferat faţă de Ubuntu, datorită unei maleabilităţi mai ridicate în adăugarea de programe noi. Înzestrarea standard la toate distribuţiile, este home-computing şi pentru mine e prea puţin. Dacă m-ar interesa doar asta, orice Linux ar fi la fel de bun şi pot spune că am testat peste 15 distro-uri. Ceea ce mă interesează acum, este să văd ce înseamnă nişte distribuţii Studio. Am testat Ubuntu Studio, dar e mai curând un “attempt”, o tentativă timidă, o cosmetizare a versiunilor de home-computing. Are prea puţin din ceea ce înţeleg eu prin “Studio”. Ar fi trebuit să vină “dopat” cu tot ce e mai bun în materie de producţie audio-video. Cinellera de pildă, există sub o singură distribuţie, mai exact sub Dyne:bolic. Mă interesează momentan să testez Cinellera, care pare a fi la nivel LightWorks şi Avid.

Comments are closed.