Asprovalta, e o localitate eminamente turistică. Localnicii supravieţuiesc cu greu, mai ales în ultimii ani, din turism. Totul se învârte în jurul turismului şi cum turismul s-a cam „subţiat”, viaţa a devenit dificilă.
Ca imagine, Asprovalta ne-a amintit de lanţul Neptun-Jupiter-Venus-Olimp-Saturn. E cam la fel de răsfirat totul pe malul mării, ca la noi, în amintitele staţiuni. Ceea ce diferă, este conceptul de spaţii de cazare. În Asprovalta, am găsit un singur hotel mai mare, „Agios Giorgios” — Hotel Sfântu Gheorghe. Făţos, dar având doar două etaje!
În localitate sunt şi singurele ATM-uri din zonă, unul la Alpha Bank şi unul la Ethniki Trapeza. Ethniki, vine de la naţional. Banca Naţională a Greciei. Aici, spre deosebire de a noastră BNR, Ethniki Trapeza, lucrează cu publicul şi poţi de pildă să obţii un card Maestro.
Noi aveam bani pe două carduri. Unul emis de Kiprou Bank — cel pe care îl folosesc eu cu contul PayPal — şi un altul, valabil doar pentru plăţi obişnuite, la Eboriki Trapeza — Banca Comercială a Elladei.
Oamenii sunt foarte amabili aici şi am primit la tot pasul îndrumări, aşa că am găsit repede „scula-minune” să mai scoatem ceva bani.
La întoarcere, am poposit la o Kafeneio-tost, care este o sinteză între cofetărie-patiserie-cafenea. Monica a mâncat o tyrobugatsa sau tyropita— plăcintă din foietaj cu brânză — iar eu am luat în loc de tyrobugatsa, o granita de căpşuni. Am completat cu sokolata kryia, ciocolată frappe. Ciocolată cu gheaţă adică.
Am studiat împrejurimile. Spectacolul este destul de familiar, fiind foarte asemănător cu cel din Costineşti sau Venus sau… Dacă ar lipsi inscripţiile în alfabet elen, cred că ar fi tare uşor de confundat cu ceva de pe la noi.
Una din caracteristicile Greciei ca naţiune, este sfătoşenia.
Deşi grecul de rând e circumspect şi destul de reţinut, dacă ai reuşit să deschizi „uşa” comunicării, el devine vorbăreţ şi sfătos. Spre deosebire de noi, care suntem „băgăcioşi” din fire, grecul e rezervat, circumspect şi „conservator”.
Până când zici „Kalimera! Parakalo! Borite…” — „Bună ziua! Vă rog! Puteţi…”. Dacă ştii oarece Ellinika, ţi-ai asigurat drumul către paradis! E o anume rană a orgoliului Elladei care se anesteziază în acest fel…
Aşa cum a fost uşor să aflăm unde sunt băncile şi ATM-urile, am aflat şi cam ce autocare avem la şi de la camping, ce putem găsi în materie de cazare, ce putem mânca în general, magazinele din localitate… Aici, Monica a fost din nou „artista”!
Cu cei 12 ani de ellinika şi Ellada, uimeşte pe toată lumea „din prima”.
Drumul spre casă
Drumul de întoarcere la camping a fost niţel mai anevoios…
Căldura şi umiditatea, şi-au spus cuvântul şi a trebuit să ne strecurăm pe la umbră, cât s-a putut. Aici a fost şi o parte bună, pentru că am putut parcurge partea de camping cu „căsuţe” — şi aici, tot aşa se numesc spaţiile mici de cazare. Adică, „spitakia”.
Spre deosebire de noi, care facem căsuţe şi cabane din lemn — are balta peşte! — aici se construieşte mult din şi cu piatră. Iar una dintre pietre, e marmura! Că mdeh, ca mai sus, „are balta peşte!”. Aşa încât, aici „spitakia” înseamnă mici căsuţe din piatră, cu o mică verandă, pe care încap o masă şi patru scaune.
Pe dinafară, le-am văzut. Acum, mai rămâne şi testarea pe dinăuntru!
Ajunşi la camping, am mers la cort, am gustat ceva şi am şters-o la baie.
Am făcut o baie, apoi am revenit acasă, cam pe la ora 14:00 când Soarele te turteşte şi pare că muşcă din carne, spre a pătrunde la os!
Am dormit până pe la ora 17:00, am mai băut o cacao preparată de Monica şi am decis să mergem iar în Asprovalta, la plimbare.
În Asprovalta, ne-am decis să ne facem o amintire frumoasă şi am cinat la o taverna.
Despre seara la „taverna” însă, poimâine, în „O seară la taverna Sakis”!
Uimitoarea Natură!!
Vizualizări articol: (51)
IMPLICA-TE! Sustine acest blog si Proiectul ZENLA, facand o donatie!
Si mie imi plac cartile gratuite. Dar eu le mai si scriu!
Si asta, cere mult TIMP!
