Greşelile unui om multi-talent

 Astăzi, simt nevoia să îţi spun despre greşelile pe care le-am făcut de-a lungul anilor. Am ajuns la concluzia că, a păstra tăcerea asupra acestor posibile greşeli, înseamnă practic, a fi de acord în mod tacit, a încuraja un om să greşească; mai precis, să facă exact aceleaşi greşeli pe care le-am făcut eu; sau tu; sau el, ea…

Pregăteşte-te deci să citeşti o poveste lungă.

Dacă te plictiseşti, înseamnă că ai ajuns aici PREA DEVREME.

Rezervă-ţi timp altă dată, când vei avea suficientă pregătire să afli ceea ce povestesc eu aici.

O lume mai bună se construieşte prin transmiterea experienţei.

De la David Vallieres însă, am învăţat să privesc greşelile dintr-o altă perspectivă. Anume, faptul că acestea sunt paşi pe Calea Vieţii.

Mai târziu, după ce am văzut filmul în care Steve Jobs se adresează absolvenţilor unei universităţi, m-a izbit expresia „connecting the dots conectând punctele.

Intuiţia mea a lucrat fulgerător şi conexiunea s-a produs. Am înţeles într-o fracţiune de secundă că ceea ce la un moment dat pare a fi o greşeală, este în fapt o lecţie incomplet învăţată, cu care te întâlneşti iar şi iar, până o înveţi. Şi asta ţi se pare că îţi zădărniceşte planurile tale curente.

Scrierea cărţii „Studioul de acasă”, mi-a oferit prilejul să vorbesc cu mine însumi enorm de mult.

M-am născut multi-talent. E o soartă oarecum privilegiată, dar are un mare dezavantaj, în ciuda aparenţelor: te aşteaptă o viaţă de muncă asemeni sclavilor la galere sau, o viaţă plină de împliniri. Totul depinde de o anume alegere pe care trebuie să o faci.

Această alegere, este legată de două cuvinte magice, îndrăznesc eu să afirm: ALEGERI CONŞTIENTE.

Alegeri, facem tot timpul. Din păcate însă, cam 95% dintre alegerile pe care le facem, le facem la nivel de inconştient sau cel mult, subconştient.

Ştii ce se află în inconştient şi subconştient?

Am să îţi dezvălui eu.

Inconştientul, este suma tuturor programelor, a formelor-gând validate la nivel de specie, pe parcursul evoluţiei acesteia. Cu alte cuvinte, nişte câmpuri care conţin esenţialul experienţei care „s-a potrivit” cel mai bine celor mai mulţi indivizi umani, de-a lungul sutelor de secole de evoluţie. Prin însăşi natura acestor programe, ele sunt foarte foarte generale. Ele sunt utile mai ales în primele luni de viaţă ale noului născut.

Pe cale de consecinţă, comportamentul cuiva care refuză să înveţe, să îşi REPROGRAMEZE INCONŞTIENTUL, este acela al unui animal oarecare, pentru că, la nivel de specie, diferenţele dintre noi şi alte specii înrudite, sunt nesemnificative.

Subconştientul, este suma tuturor programelor, a formelor-gând validate la nivel de familie. Altfel exprimat, ceea ce unii savanţi numesc „moştenire genetică”. Până la un punct, au dreptate. Dar abia de curând s-a descoperit că genele şi codul genetic se modifică continuu, sub influenţa experienţei personale, a informaţiei asimilate şi a luminii.

Astfel, practic ne reprogramăm continuu destinul, cu fiecare gând pe care alegem să îl conştientizăm şi să îl transpunem în cuvinte, în fapte.

Despre greşeli

1. Greşeala 1 = Frica. Prima greşeală pe care am făcut-o şi pe care o fac mai toţi copii care se nasc cu mai multe talente şi peste 50% din noi suntem în categoria „multi-talent” este aceea că m-am lăsat condus de frică, mai mult de jumătate din viaţă.

Frica, îşi are originea în două locuri: inconştient şi subconştient.

Frica, este acel sentiment de refuz interior faţă de ceva, care paralizează orice acţiune. Cam 70% din frici, provin din inconştient, unde se află experienţa speciei şi care înseamnă instinctul de conservare al individului.

Celelalte 30%, provin din experienţa moştenită pe linie de familie şi se află stocată în subconştient.

Iată practic despre ce este vorba în cazul meu. Mi-am cultivat talentul literar, începând de la vârsta de 10 ani. Dar am făcut-o în mod inconştient şi subconştient.

M-am supus cu alte cuvinte, unor preprogramări, provenite din experienţa generală a speciei şi din experienţa părinţilor mei şi a ascendenţilor lor.

Astfel, în loc să îmi fi asumat CONŞTIENT dezvoltarea şi cultivarea talentului literar, am făcut-o pe baza unei observaţii de tip pavlovian. Am remarcat că dacă mă opresc din scris, în viaţa mea au loc evenimente foarte neplăcute.

Am tras concluzia superficială că „trebuie să scriu”, fără să mă întreb DE CE. Cu alte cuvinte, am acceptat docil să practic un automatism. Să scriu.

Deşi în textele scrise de-a lungul anilor erau fragmente care mă uluiau şi pe mine, frica aceea de necunoscut, frica aceea difuză şi fără formă, m-a împiedicat să îmi asum conştient această ocupaţie, să verific temeinic dacă afirmaţia „am talent literar” are o bază reală şi SĂ FINALIZEZ ACŢIUNILE.

Abia în 2003, când viaţa mea ajunsese într-un impas major, când eram „cu spatele la zid” cum se spune, am luat decizia de a îmi trăi viaţa CONŞTIENT.

Acest moment de cotitură, mi-a schimbat radical viaţa. Dar a însemnat multă muncă!

REMEDIU: Acţionează CONŞTIENT şi PERSEVERENT în direcţia identificării talentelor, a cultivării şi dezvoltării acestora, fără să îţi pese ce zic clevetitorii. Clevetitorii, sunt „examenele” pe care Universul ţi le scoate în cale, pentru a îţi arăta cât de puternic sau de slab eşti. Dacă te frângi la prima dificultate, reia studiul planului. Înseamnă că una din etape e mult mai complexă decât ai prevăzut şi trebuie împărţită în sarcini mai mici.

2. Greşeala 2 = Amânările. Atunci când îţi vine o idee care îţi dă târcoale o vreme, totul ţi se pare atât de roz şi strălucitor, încât acoperă tot orizontul! Fierbi de entuziasm, totul devine de-a dreptul magnific şi reveria te cuprinde. Începi să fabulezi pe tema succesului „care va să vină” şi în loc să canalizezi energia către realizarea planului care să te conducă la un succes garantat, începi să te bucuri din cale-afară de acel succes imaginar. Această „beţie” ţine doar câteva zile, dar ea consumă aproape toată energia necesară parcurgerii etapelor obligatorii, necesare materializării VISULUI. Pentru că, în etapa iniţială, este doar un vis.

De aici, în momentul când efervescenţa se diluează şi constaţi că trebuie să faci ceva, cazi în extrema opusă şi începi să vezi tot felul de obstacole „definitive”. Aşa începe povestea interminabilelor amânări/justificări/motivaţii/scuze.

Amânarea, este cred eu, „duşmanul” cu care m-am confruntat mulţi ani şi datorită cărora, mi-a fost de multe ori imposibil să văd cât de aproape am fost de reuşită! E o vorbă care am constatat că mi s-a potrivit, ori de câte ori am amânat ceva „Ai uitat să vezi pădurea, din cauza copacului!

David Vallieres zice aşa: „Fail Fast, Move Next!”.

Eşuează rapid şi treci mai departe.

Am scris cu lux de amănunte despre asta în cartea „Cum să faci bani”.

Ceea ce te formează ca OM şi totodată ca o COMPETENŢĂ, este numărul deciziilor pe care le iei. Te-aş minţi dacă aş spune că am găsit în vreo carte de dezvoltare personală o afirmaţie de genul „numărul deciziilor bune”. E vorba pur şi simplu de DECIZII. Bune sau proaste, ele îţi sporesc experienţa DIRECTĂ şi îţi dezvoltă foarte multe aptitudini.

Prima mea căsnicie de pildă, a eşuat pentru că prima mea soţie, a fost educată de părinţi astfel încât în locul ei să decidă părinţii, aproape în orice împrejurare. I-au cultivat cu încăpăţânare o mentalitate de învins, de om bolnav şi vulnerabil. Intervenţiile lor repetate în existenţa noastră, au condus la un final tragic pentru ea şi foarte costisitor pentru mine.

REMEDIU: Frica de a lua deciziile, scade exponenţial atunci când ai de luat decizii care implică un factor de risc redus. Factorii de risc se reduc cu minimum 50% atunci când te informezi cu lux de amănunte cu privire la ceea ce vrei să faci, ce au făcut alţii şi cu ce rezultate s-au soldat demersurile lor. De asemenea, dacă este vorba despre ceva cu totul nou, riscurile se scad prin planificarea unor paşi extrem de mici „paşi de furnică” le putem spune. Asta înseamnă foarte multe decizii de luat, dar fiecare având un factor de risc foarte redus. Astfel, putem ajunge rapid de tot să izolăm acele elemente care pot periclita reuşita şi avem deci clare acţiunile asupra cărora trebuie insistat prin studiu, documentare şi experiment.

3. Greşeala 3 = FINALIZAREA ACŢIUNILOR. Acest obstacol, a fost cred obstacolul care mi-a mâncat mulţi ani din viaţă. Fiind eu născut în Gemeni, am şi tendinţa nativă de a oscila între extreme. Suprapusă peste descurajările cu care m-au gratificat tot felul de „binevoitori”, a avut darul de-a lungul anilor de a îmi cultiva un mod de gândire excesiv de defensiv. Astfel, ori de câte ori întâlneam un obstacol consistent, începeam să despic firul în patru, apoi fiecare fir rezultat iar în patru şi tot aşa. Tendinţa de a analiza în profunzime, este ceva firesc. A te bloca însă în analize interminabile, cum am făcut-o eu în o mulţime de proiecte, te va duce la un consum de energie colosal, al cărui unic rezultat este epuizarea. Funcţie de cât de mult rămâi blocat în starea asta, poţi ajunge ori la epuizare fizică, ori la epuizare fizică şi psihică. De aici la abandon, e doar o chestiune de ORE! Aş vrea să te mint frumos şi să îţi spun că e vorba de „zile”; sau chiar de „săptămâni”. Dar ADEVĂRUL este că, de foarte multe ori e vorba de MINUTE şi uneori de ORE, până când ajungi să abandonezi un proiect la care ai lucrat nebuneşte poate ani în şir!

Am trecut prin asta în repetate rânduri şi am ÎNCEPUT SĂ ÎNVĂŢ, abia după ce am reuşit să finalizez publicarea primei mele cărţi, „Începutul călătoriei”.

REMEDIU: Fă în aşa fel încât atunci când te apuci de un proiect, să mergi până la capăt cu el, indiferent de rezultat. Dacă e o idee proastă, vei învăţa multe despre cum să concepi următorul proiect, despre slăbiciunile pe care le-a avut acesta care a trebuit abandonat.

Caută să pui pe o hârtie toate proiectele pe care le-ai demarat şi să stabileşti ORDINEA IMPORTANŢEI LOR ÎN VIAŢA TA.

Cea mai importantă cauză a nefinalizării unor proiecte s-a dovedit a fi STABILIREA GREŞITĂ A PRIORITĂŢILOR.

M-am lansat de multe ori în proiecte care, s-a dovedit pe parcurs, necesitau dezvoltarea altor proiecte, pentru a clarifica un anumit domeniu, o anumită etapă a proiectului iniţial.

Furat de proiectul secundar, am ajuns de multe ori să uit de proiectul iniţial, care m-a condus la dezvoltarea celui curent.

Principala cauză a acestui fenomen de ramificare în cascadă, este lipsa experienţei şi a cunoştinţelor într-un domeniu în care vrei să dezvolţi un proiect. Aceasta se remediază simplu de tot, PUNÂND MÂNA PE CARTE!

Multă vreme am crezut că este un defect. În realitate, Universul îţi oferă oportunitatea să afli despre tine enorm de multe, în special despre ceea ce îţi lipseşte pentru a finaliza cu succes un proiect oarecare, într-un domeniu oarecare. Odată ce ai aflat, în loc să te „dezumfli” şi să abandonezi, ÎNVAŢĂ CÂT DE MULT despre acel subiect „buclucaş”, care te-a pus în încurcătură. Îndepărtează obstacolul prin studiu perseverent, urmată de practică şi astfel, ajungi să finalizezi ORICE PROIECT ÎNCEPUT.

Şi acum un mare secret:

Orice proiect început şi nefinalizat, este o sursă de neîncredere în forţele proprii, care va acţiona asupra ta în mod distructiv, de la nivel subconştient!

Mă opresc aici şi acum te rog să primeşti gândurile mele cele mai frumoase, pentru că ESTE NOAPTEA ÎNVIERII!

Fie ca această poveste sau dacă preferi „spovedanie” a mea, să te ajute să depăşeşti cât mai multe obstacole şi să aducă multă lumină în sufletul tău!

Închide o clipă ochii şi priveşte înăuntrul tău, la flacăra ce se va aprinde în Fiinţa ta, în această noapte!

ACEASTA ESTE ADEVĂRATA ÎNVIERE!

Vreau să cred că, AI ÎNVIAT!

 


Vizualizări articol: (298)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .