Crezul meu

 Din nou un „advertorialul săracului”. De data asta, m-am virusat de la Vienela.

Mi-a plăcut ideea, mai mult pentru modul în care a fost tratată de Vienela, pentru că mai văzusem undeva chestia asta. De această dată însă, s-a produs un declic: „Wayne Dyer — Ambition to Meaning — the Shift”. Aşa încât, mi-am zis că merită să-mi fac inventarul scalei valorilor, luând pe abscisă vârsta…

• 5 ani. Eram destul de întors pe dos de divorţul Mamei mele, survenit când aveam cam 4 ani. Visam să mă fac „inginer constructor de avioane”. Credeam în Moş Crăciun cu convingere, pentru că aflasem cine este şi mi-a plăcut aşa de tare, încât mi-am zis că, EXISTĂ CU ADEVĂRAT! Mă „dădeam” cu patinele mele de vară „dual-in-line” primite cadou de la o verişoară de-a Mamei, de prin Germania.
• 15 ani. Viaţa mea era deja întoarsă pe dos. Descoperisem că cei care îmi spuneau că „sunt ciudat” aveau dreptate. Dar ce însemnau toate astea? Citisem „La ţigănci” a lui Eliade şi mă lămurisem doar foarte puţin. Citisem o puzderie de alte cărţi „pentru oameni mari”, cum ar fi Cavalerii Teutoni — H. Szienkiewicz, Agonie şi extaz — Irving Stone, Dumas cam toate cele cunoscute, Verne vreo 10 sau 12 din ele, poliţiste, Cireşarii şi o puzderie de alte cărţi de care am cam uitat între timp. Ce mă ucidea, era ce însemna ceea ce se întâmpla cu mine în anumite situaţii. De pildă, când puneam mâna pe anumite chestii şi vedeam „filme”. Mai târziu, mult mai târziu am aflat despre telepatie, psihometrie, hipnoză, Yoga, etc. Aveam deja un jurnal care împlinea 5 ani şi ceva…
• 25 ani. Aveam deja 2 ani de căsnicie, o facultate abandonată, un an de muncă în cercetare la ICECHIM/ICECHIM-ICPMS, vreo 4 ani de producţie „la şaibă” şi descoperisem de ce îmi trebuie facultate. Că prima oară, mă scârbisem atât de tare de duplicitatea profesorilor şi escrocheriile lor, încât am preferat să renunţ. Între beţiile cu funcţii de socializare şi facultate, mi s-a părut mai „ieftină” facultatea. Aşa că, am dat la Metalurgie şi am avut şi tupeul să intru. Jurnalul meu, număra ceva poezii şi nişte sute de pagini de „caiet studenţesc” de matematică. Aveam o decepţie capitală deja. Teza de licenţă pe care o făcusem, conducătorul de proiect o voia brevetată ca inovaţie. A mers până acolo încât s-a oferit să plătească el totul, fără pretenţii! DAR! Secretarul de partid din fabrica unde trebuia aplicată, era un vajnic tovarăş secretar de partid cu 4 clase primare şi şcoală de partid. Aşa încât, avea constipaţii, greţuri şi indigestii subite, doar când auzea de oameni cu diplome. Cum aveam nevoie de semnătura lui, „Maybe some other time. Or better, NEVER!” Aşa că, am făcut K² pe teza mea de licenţă şi pe inovaţie şi pe cariera de inventator. Decimal!
• 35 ani. Abia reuşisem să adun şi eu vreo 5 ani de „şefie” în fabrică… Deja eram sătul până peste cap de „luna asta, noi TESA, luăm 80% (75, 70, 65, 60)”. Cum cam 90% din industrie gemea din toate încheieturile… Trebuia să fiu tampon între subalternii mei, cu care mă înţelegeam şi pe care voiam să îi apăr de arbitrariu şi abuzuri şi colegii mei mai „cu funcţii”, care mă dispreţuiau. „Ăla care ţine cu muncitorii!”. Totul în industrie, se ruina văzând cu ochii. „Încotro?” mi-am zis… Şi m-am îndreptat către calculatoare şi informatică. Autodidact! Am părăsit fabrica înainte să împlinesc 36 de ani. Şi e decizia cea mai inteligentă pe care am luat-o, chiar dacă m-a costat oribil de scump! Prima mea firmă, a împlinit şi ea vreo 2 ani de activitate. Profitabilă…
• 45 de ani. Am făcut şi eu vreo 9 ani de calculatoare între timp… Şi vreo 11 de antreprenoriat. Un an crucial pentru mine. Am reuşit în sfârşit în acest răstimp, să lămuresc misterele copilăriei mele: Ce înseamna decorporalizare, experienţe la limita morţii, avusesem chiar parte de o moarte clinică, înţelesesem ce înseamnă telepatie, psihometrie, telekinezie, multilocaţie şi alte asemenea „nenorociri” care îmi întunecaseră existenţa până după vârsta de 30 de ani, în cuida sutelor şi sutelor de cărţi citite. Biblia mă dezamăgise, popii la fel („fă ce zice popa…”), îl descoperisem pe Marele Daniil Sihastrul şi pe mulţi alţii care mă ajutaseră de dincolo de Timp şi Spaţiu să aflu ce şi cum despre mine. După 15 zile de regim alimentar cu apă, am văzut „lumea de dincolo”. Atâta doar că e FOARTE AICI ŞI ACUM! Pentru cine e dispus să o vadă şi să o studieze, desigur. În acest an, am înţeles că trebuie să îmi onorez talentele şi să îmi doresc mai puţin moartea… Că extrasensibilităţile, sunt nişte simple unelte care, ca oricare altă unealtă sau instrument, sunt simple auxiliare. Te ajută să te cunoşti şi să te dezvolţi, atât timp cât te foloseşti de ele ca unelte. Dacă întreci măsura, devin droguri periculoase, mult mai periculoase decât LSD, cocaină, morfină, heroină, etc. Mult mai periculoase chiar decât un glonte în cap.
• 46 – 53 ani. Se găseşte prin cărţile scrise şi publicate, cam toată povestea, cu lux de amănunte (cred…).

Mi-ar place să dau mai departe chestia asta…

Dar eu am văzut-o ca pe o formă de deschidere către tine! A impune cuiva să preia o chestie care ţine de conştiinţa fiecăruia, e cam mult pentru mine. Sunt câteva nume la care mă gândesc. Dacă mă vor auzi şi dacă la nivel profund vor accepta, o vor face, fără vreo altă invitaţie specială… ŞTIU ASTA.

Aşa cum ştiu că a propune aici, ar fi o formă subtilă de încălcare a Liberului Arbitru.

IMPLICA-TE! Sustine acest blog si Proiectul ZENLA, facand o donatie!
Si mie imi plac cartile gratuite. Dar eu le mai si scriu!
Si asta, cere mult TIMP!