[Partea 1, Partea 2, Partea 3, Continuare, partea a 4-a]
Imaginea copiilor de la orfelinatul Predeal, m-a urmărit ani în şir. Cred că a fost unul din „motoarele” care m-au împins să caut neîncetat idei şi soluţii.
Atunci când am intrat în lumea liberei iniţiative, aveam deja clar în minte un aspect:
Acum pot face aşa cum cred eu că trebuie făcut! Acum pot experimenta, până când voi găsi soluţia să îmi construiesc primul loc de muncă „al meu”.
Prin „al meu”, deja înţelegeam cu totul altceva decât înţelegea majoritatea. Mai exact, majoritatea înţelege un contract de muncă, din care reiese că ocup o poziţie oarecare, într-o ierarhie oarecare.
Locul meu de muncă, însemna deja acel spaţiu de muncă şi creaţie, în care totul se înlănţuie firesc, în care orice resursă nou descoperită îşi găseşte locul şi utilitatea sau cel puţin şi le poate găsi, cu puţin efort de integrare.
Ştiam deja de mai mulţi ani că am talent literar, muzical şi extrasensibilităţi. Toate, dădeau de furcă enorm, fiind zone în care cultivarea, dezvoltarea şi integrarea necesitau resurse financiare colosale. De unde să obţii astfel de resurse?
Aşa am ajuns să înţeleg că există priorităţi care sunt stabilite în mod natural.
Anul 1997, mi-a adus înţelegerea felului în care pot folosi calculatorul pentru a face bani. La finele lui 1997, deja aveam clar în minte că trebuie să schimb forma juridică sub care îmi desfăşuram activitatea, de la SRL, la PFA. Adică, din societate cu răspundere limitată, în persoană fizică autorizată.
Înţelesesem că am lacune serioase în privinţa a ceea ce înseamnă „liberă iniţiativă”, „antreprenoriat” şi ce anume înseamnă educaţia specifică necesară unui antreprenor.
Anul 1998, mi-a adus înţelegerea faptului că între un întreprinzător şi un salariat există o diferenţă fundamentală:
Salariatul delegă peste 90% din responsabilităţile sale angajatorului său.
Întreprinzătorul, trăieşte prin prisma responsabilităţilor pe care şi le asumă, iar succesul său, se măsoară în mumărul responsabilităţilor asumate şi ONORATE LA TERMEN.
Am avut în 1998, revelaţia faptului că „întreprinzător”, este un mod de viaţă.
Pentru adevăratul întreprinzător, contează mai puţin banii făcuţi, cât bilanţul SOLUŢIILOR oferite pe piaţă şi CALITATEA ACESTOR SOLUŢII.
În 1998, s-a născut şi primul meu plan pe 10 ani.
A fost un efort colosal. Am centralizat toate informaţiile din 1993 la zi şi am făcut tabele, grafice şi analize. Pentru prima oară în viaţa mea, am făcut o corelaţie între ceea ce făceam eu, economia locală, naţională şi internaţională.
Pentru prima oară în viaţa mea, am avut o imagine mai clară a ceea ce trebuie să fie un antreprenor şi a cauzelor pentru care majoritatea antreprenorilor intrau la categoria „tunar”.
Lipsa endemică a educaţiei antreprenoriale! Adică, ignoranţă, diletantism şi orgoliu nemăsurat. Asta caracteriza şi din nefericire, încă mai caracterizează mediul de afaceri.
Până la venirea în Grecia, credeam că e vorba de mediul de afaceri din România.
Acum, după 3 ani de Grecia, constat cu amărăciune că e o „boală” universală. Grecia, Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Anglia, toate suferă în variate proporţii de aceeaşi boală distructivă: IGNORANŢA. Lipsa unei educaţii antreprenoriale solide.
Da, e adevărat, aceste aspecte au fost luate mai în serios în ultimii doi ani. Dar educaţia se face o viaţă întreagă, în mod continuu!
Iar ceea ce lipseşte înainte de toate, este un sistem educaţional în care axul principal să îl constituie identificarea şi cultivarea TALENTELOR.
Există — este adevărat —sistemul Waldorf. Există Fundaţia Pestalozzi. Ele sunt însă privite cu multă suspiciune. Mai există şi alte sisteme care lucrează după principiul dezvoltării talentelor şi integrarea în viaţa socio-economică a comunităţii, pe baza gradului de dezvoltare al talentelor.
Totuşi, societatea umană, se află încă în zona primilor paşi în această direcţie. Abia în ultimul secol, am început să descoperim că e mai importantă CALITATEA decât CANTITATEA.
Că e mai important OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT, decât salariatul docil, care face orice i se spune, dar sufletul şi mintea sa, sunt mereu „plecate cu sorcova”, către visele sale neîmplinite, către pornirile sale interioare reprimate.
Te întrebi — şi pe bună dreptate — ce legătură există între produse/servicii şi talente, capacităţi manageriale, antreprenoriat.
Voi vorbi în continuare, în următoarele articole, tocmai despre aceste CONEXIUNI FUNDAMENTALE.
[Partea 1, Partea 2, Partea 3, Va urma...]
Vizualizări articol: (35)
IMPLICA-TE! Sustine acest blog si Proiectul ZENLA, facand o donatie!
Si mie imi plac cartile gratuite. Dar eu le mai si scriu!
Si asta, cere mult TIMP!
