Vox Dei?

Da, aşa zice adagiul străvechi!

„Vox populi, vox Dei!”.

În română, înseamnă „Vocea Poporului, vocea lui Dumnezeu”.

Ce slogan populist! Şi când zic „populist”, mă refer la faptul că, acest slogan prinde uluitor de rapid la ceea ce se numeşte în matematici — în statistică mai exact — „populaţie”.

Aşadar, populist, de la populaţie.

De la verbul „a popula”. Adică, elementele unei mulţimi. În cazul speciei umane, e vorba despre mulţimile despre care vorbeşte Gustave Le Bon în „Psihologia mulţimilor”.

    Sursă: FishBowlDC

Istoria, aşa cum o cunoaştem, impune o corecţie a acestui adagiu:

„Vocea populaţiei, vocea lui dumnezeu”. De aceea am pus semnul întrebării în subtitlu.

Pentru că eu am convingerea că, Dumnezeu lipseşte atunci când avem o populaţie, care este constituită din 99,99% disjuncţii, sau ca să mă exprim clar, interese divergente, contrare şi o singură trăsătură comună.

Sau, ca să fiu mai riguros, atunci când diviziunea care caracterizează ca trăsătură fundamentală o populaţie este evidentă, divinitatea devine ceva doar posibil, adică, având un grad de manifestare extrem de redus.

Spun acestea pentru a sublinia faptul că, între POPOR şi populaţie, există diferenţe fundamentale.

Capacitatea de a ne manifesta divin, în opinia mea şi după o viaţă de căutare a Adevărului, creşte odată cu trecerea unei populaţii către stadiul de popor şi scade, odată cu trecerea unui popor către stadiul de populaţie.

Deoarece, DA, procesul este reversibil! Am văzut asta, observând cu atenţie în jurul meu tot ceea ce am trăit, studiind istoria — aşa cum este ea, mai întunecată ori mai luminoasă; mai dulce ori mai amară.

Populaţie, înseamnă elementele unei mulţimi care poate să aibă una sau mai multe trăsături comune, fără a fi însă obligatoriu să aibă covârşitoarea majoritate a caracteristicilor sau chiar totul în comun. Este suficientă o singură trăsătură pentru a crea acea mulţime de elemente, de indivizi, numită populaţie.

Popor, pe de altă parte, înseamnă Fiinţe UNITE PRIN şi ÎNTRU vise, credinţe, idealuri PRIN MUNCĂ, prin rezultatele muncii, prin SCHIMBURILE DE VALORI între membrii săi, prin ritualul sărbătorilor, prin odihna de după muncă, prin ceea ce numim îndeobşte SOLIDARITATE şi UNITATE, COOPERARE, ÎNŢELEGERE, SCHIMB DE VALORI.

Mă gândesc acum la un om de valoare. La Dan Puric. Cred că el ne-a atras atenţia asupra a ceea ce facem cu noi. Dar el a fost delicat şi s-a referit doar la români. Eu văd aceeaşi tranziţie dramatică, terifiantă, de la popor la populaţie şi aici, în Grecia.

De ce se descompune un popor în populaţie?

Iată o întrebare care mă devastează!

Şi îmi revine în Conştiinţă pledoaria lui Antoine de Saint-Exupery din „Citadela”. Sau din „Pământ al oamenilor”.

Cred că singura obiecţie la opiniile lui Exupery, este coerciţia, a cărei apologetică o face în „Citadela”. Totuşi, şi coerciţia (constrângerea), este un termen ale cărui înţelesuri depind de cel care îl utilizează, de experienţa sa de viaţă, de educaţie, de capacitatea de a comunica în esenţă.

Şi aşa am revenit la întrebarea din subtitlu…

Pentru că spre a fi adevărat adagiul roman, avem nevoie de un POPOR. Adică, exact cum spunea Claudiu Crăciun în parlamentul Europei, avem nevoie de COMUNICARE, UNITATE, COOPERARE.

Iar ceea ce cultivăm acum — conştient ori inconştient, dar o facem — este închistare, individualizare extremă, monolog, competiţie, eliminarea „celui mai slab”.

Dar ce înseamnă „slab”?

Ceea ce avem acum nevoie, este o nouă paradigmă existenţială. Şi asta, e imposibil de impus prin lege, deoarece ÎNĂUNTRUL MEU, AL TĂU, AL ORICUI, legile „exterioare” sunt inoperante. Şi evident, mă refer la domeniul juridic, care reflectă opiniile unor indivizi, interesele lor, visele sau coşmarurile lor, capacităţile sau neputinţele lor. Reflectă o realitate strâmtă, pentru a cărei menţinere s-au inventat organismele de represiune, ceea ce este exact dovada slăbiciunii şi arbitrariului oricărui sistem juridic.

Merg însă mai departe şi afirm că, atunci când ne vor preocupa cu adevărat legile interne de funcţionare ale propriilor noastre Fiinţe — Vezi inscripţia de pe frontonul templului Delphi— abia atunci vom putea vorbi despre

„VOX POPULI, VOX DEI”

IMPLICA-TE! Sustine acest blog si Proiectul ZENLA, facand o donatie!
Si mie imi plac cartile gratuite. Dar eu le mai si scriu!
Si asta, cere mult TIMP!