Cum să afli dacă ţi se potrivesc afacerile

Covârşitoarea majoritate a populaţiei globului, vrea să facă afaceri!

Bineînţeles că şi românii vor cam acelaşi lucru.

Bineînţeles că majoritatea românilor s-au apucat de afaceri, la o scară oarecare, mai mare ori mai mică. Fie că fac „bişniţă”, care este tot o modalitate de a face afaceri, termenul este un neologism vulgarizat al englezescului „business”, pe filiera „biznis”… „bişnis”… „bişniţă fie că au obţinut o autorizaţie PFA ori AF, fie au înfiinţat un SRL.

Aceeaşi covârşitoare majoritate însă, are o motivaţie mai mult ori mai puţin asemănătoare cu „Pentru că vreau să am bani, bani, bani!” şi „Pentru că s-au apucat alţii înaintea mea”, respectiv „Pentru că am rămas pe drumuri, că m-au dat afară de la serviciu şi e ultima mea şansă”.

Ca singur argument, aduc datele oficiale ale Registrului Comerţului, care demonstrează clar că, 95% din afacerile înfiinţate (PFA, AF, SRL şi variaţiunile SCS, SCA, respectiv SA), se desfiinţează în maxiumum 10 ani de la înfiinţare!

Sunt date care pot fi verificate de oricine, fiind date publice.

În astfel de condiţii, e lesne de înţeles de ce avem un mediu de afacerei atât de primitiv, atât de sălbatic: domină diletantismul şi frica de eşec.

Există vreun remediu pentru asta?

Da! Să îţi defineşti clar MOTIVAŢIA pentru care vrei să deschizi o afacere!

Ceea ce mi-am propus să public în câteva zile, este un test conceput de mine şi care se bazează pe o practică în afaceri de peste 18 ani, dar mai ales pe modul în care m-am străduit să îmi definesc şi să îmi clarific eu însumi opţiunile în viaţă, privitor la cariera antreprenorială.

Motivaţia

 

Principalul factor care determină alegerea unui mod de câştigare a existenţei sau altul din cele două variante de bază, vânzarea timpului şi a expertizei, respectiv investirea timpului în dezvoltare personală şi investirea timpului în conceperea de produse şi servicii.

Fiecare din cele două moduri de utilizare a timpului, dezvoltă un anumit mod de gândire caracteristic.

 

Vânzarea timpului şi a expertizei, dezvoltă modul de gândire tip salariat: învaţă bine, ia-ţi un job bine plătit, fă ce zice şeful, ai grijă de scaunul tău ca să apuci pensia şi ai răbdare până când te pensionezi. După ce te pensionezi, tot paradisul va fi la picioarele tale! Timp liber toată ziua, călătorii în lume, restaurante luxoase şi tot ce-ţi doreşti, o să ai când te vei pensiona! Ai încredere oarbă în instituţiile statului care ţi-au promis că dacă plăteşti toate taxele şi impozitele la vreme, o să aibă el statul adică grijă de tine, după vârsta pensionării.

Investirea timpului, dezvoltă modul de gândire antreprenorial: ce îmi place să fac, ce aptitudini native am care mă pot ajuta să reuşesc mai repede, ce trebuie să învăţ pentru a reuşi în obiectivele mele, cum pot fi de folos celor din jur, care sunt nevoile lor reale, cum mă pot eu integra în fluxul circulaţiei valorilor, cum pot crea valori care să circule timp îndelungat, cum şi ce pot vinde la preţul cel mai bun posibil, ce trebuie să produc pentru a îi ajuta pe alţii să îşi materializeze visele. Ca antreprenor, ai încredere nelimitată în propriile forţe, în creativitatea şi capacitatea ta de acţiune.

Diferenţa esenţială dintre cele două moduri de gândire, constă în aceea că, salariatul îşi focalizează atenţia către EXTERIOR, către rersursele celorlalţi şi îşi pune toate speranţele în ce fac alţii pentru el.

Antreprenorul, îşi focalizează atenţia asupra resurselor proprii, asupra resurselor interioare, a potenţialului propriu de dezvoltare şi a ceea ce poate obţine cu aceste resurse şi cu resursele disponibile în jurul său.

 

Testul pe care l-am conceput, a fost elaborat într-o perioadă de peste 15 ani.

În tot acest timp, am desfăşurat muncă de antreprenor, mi-am pus constant întrebări şi am formulat răspunsuri. Testul conţine exact întrebările pe care mi le-am pus şi pe care, cu timpul, le-am înmulţit şi le-am selectat după nişte criterii impuse de practică şi de rezultatele pe care le-am obţinut.

Testul este ceva foarte simplu, anume un set de întrebări la care se răspunde prin „Adevărat” sau „Fals”. Altfel spus, ca la calculatoare, zero şi unu. Rezultatul final al evaluării răspunsurilor, va da o dominantă. A unuia din cele două moduri de gândire.

Este exclus ca cineva să gândească 100% ca un salariat sau 100% ca un antreprenor. Sunt doar două extreme, care au un rol didactic, respectiv acela de a uşura înţelegerea şi descoperirea tendinţelor interioare proprii şi pe cale de consecinţă, care este direcţia în care este cel mai mult de muncit.

În încheiere îţi mulţumesc pentru interesul de a fi citit până aici şi, te invit ca până la finele săptămânii să vizitezi situl pentru a descărca ebook-ul cu testul.

O zi bună,

Şerban Stănescu aka sserbanro

 


Vizualizări articol: (254)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .