Salutări cu link-uri în blogosferă

 Astăzi, mi-am propus să vorbesc despre o temă foarte importantă, care ţine de colaborarea pe internet dintre bloggeri şi aspectele SEO privitoare la linkuri.

Atât titlul articolului cât şi tema, sunt preluate de la Tudor „StauPeNet”.

Am considerat că a accepta să particip la o astfel de dezbatere, este de natură să îmbunătăţească situaţia generală a blogosferei româneşti şi în mod particular, să ofere nişte puncte de orientare bloggerilor mai puţin experimentaţi atunci când folosesc linkuri către alt blog fie pe blogul lor, fie în comentarii pe alte bloguri.

Linkul către un articol

Fără îndoială, atunci când fac referire la un blog, e un gest de recunoaştere a valorii OMULUI care stă în spatele blogului către care fac trimiterea. Mie, mi se pare mult mai important OMUL, decât blogul, care e doar o latură a Fiinţei care îl animă!

Totuşi, atunci când o fac, trebuie să pun în gestul meu maximum de eficienţă şi maximum de valoare. A considera că îi fac o favoare lui X că dau link spre el, mi se pare totuşi o chestie care ţine mai curând de aroganţă şi de dorinţa de a epata… — „Ete ce mare blog am eu!” — decât de dorinţa de a recunoaşte valoarea celui menţionat în link.

În acest articol, eu am procedat după cum se poate observa, cam aşa:

• Am introdus subiectul;

• Am precizat sursa titlului şi a temei pe care o dezvolt;

• După aceste referinţe de încadrare în tematică, am precizat numele celui care a lansat ideea/dezbaterea/tema/subiectul.

• Am făcut referire la un articol precis definit, folosind numele dar şi titlul articolului şi am precizat clar AUTORUL.

Aceşti paşi ajută pe autorul care mi-a oferit mie o anume valoare, să se poziţioneze mai bine în SERP, pe anumite fraze şi cuvinte cheie dar contribuie şi la brandingul său.

Cine şi-a închipuit că referinţele mele sunt accidentale sau automatisme, s-a înşelat. Motivaţia mea este foarte precisă şi acum, v-am dezvăluit şi argumentaţia TEHNICĂ.

TOTUŞI, e bine să aibă toată lumea în vedere că principalul meu „job” este acela de scriitor şi e firesc să mă gândesc să dau un aspect oarecum literar unui link.

A da un aspect literar unui link, uneori e foarte dificil. Totuşi, se pot găsi soluţii şi te asigur că dacă vei persevera, Google te va iubi mult pentru asta, deoarece are nevoie de calitate pentru a putea cere bani pe partea de AdWords. Că AdSense fără AdWords, e cam greu de crezut şi de imaginat!

Câteva idei pe care le aplic eu

• Dacă e prima referinţă şi articolul are o tematică de nişă, concep un anchor text — textul sub care intră URL-ul — astfel încât să mă leg de ceva din articol;

• Dacă e prima referinţă şi în articol vreau să aduc un argument prin opiniile generale ale unui blogger, atunci dau numele lui şi link spre „home”;

• Dacă e prima referinţă şi vreau să prezint un autor care îmi place în general şi cu care pot oferi valoare cititorilor mei, pun link tot la „home”, pe numele lui întreg, dacă îl am sau măcar pe nickname-ul declarat pe blog;

• Dacă e un articol în care abordez o tematică nouă şi vreau să atrag atenţia asupra unor autori care tratează tematica, atunci înşir numele şi sub ele, pun link la „home”;

• Dacă e o temă care face parte dintr-un ciclu de articole scrise de mai mulţi bloggeri în înţelegere, ceva gen „leapşă”, atunci fac o referire generală şi dacă pot, listez la început pe cei care participă la dezbatere cu nume dar link la articolul respectiv iar la final, dacă invit la dezbatere, numele şi link spre „home”. Dacă am un articol oarecum similar, îl prefer în locul „home”.

Sunt cred eu câteva principii simple, dar care cresc valoarea unui link către un blog.

Cuvinte cheie, fraze cheie şi naturaleţea exprimării

Am văzut de prea multe ori articole cu o puzderie de linkuri, scrise în mod clar şi evident pentru motoarele de căutare. Din păcate, este un gen de abordare a SEO care mă deranjează destul de mult încât să pun astfel de autori pe o listă de alertă.

Pot accepta un astfel de articol când şi când. RAR însă! Un astfel de blog, intră la mine la categoria „mercenari” şi le trec pe lista neagră. Adică, adio şi-un praz verde!

A forţa poziţionarea în SERP din calcul, înseamnă pentru mine următorul lucru:

„Bine prostule că venişi să-mi mai creşti şi mie audienţa! Mi se fâlfâie mie de ochii tăi, eu vreau poziţia 1 pe pagina 1 în Google şi sunt tare la chestia asta, după cum vezi!”

Asta, eu numesc mitocănie cu studii de specializare.

Cine porneşte de la premisa că sunt un idiot şi că sunt dator să bag bani în buzunarul lui, o să primească un răspuns similar de la mine. Doar că eu mă pricep să răspund tot în SEO. „En passant”, cum se procedează cu pionii la şah.

SEO, în opinia mea, trebuie să fie ca un balet: Graţie şi eleganţă, sensibilitate şi PROFESIONALISM^N.

E greu, e adevărat, dar e calea cea mai certă către Google SERP 1-1.

Exemple? „sserbanro”, de pildă. Fiind un nickname uşor de reţinut, poate fi găsit aproape orice material publicat de mine combinând „sserbanro” cu acel „ceva”.

De pildă, o carte a mea. Să zicem, „Conexiunea Minte-Inimă”, care e oarecum mai nouă. Deşi primele 3 rezultate duc la carte fără sufixul sserbanro, dacă este adăugat, atunci toată pagina 1 returnează rezultate corelate cu căutarea.

Astfel, dacă eu voi oferi un link într-un articol al meu pentru Xulescu, atunci când cineva va voi să caute informaţii despre Xulescu, va găsi mai uşor blogul/situl său, deoarece:

• În rezultate, va apare articolul meu pe acel cuvânt cheie, respectiv Xulescu;

• Cine vine la mine, găseşte referinţa la articol/pagina „home” şi vede astfel că acel autor (Xulescu), are susţinere în online;

• Dacă cel în cauză ştie să îşi facă promovare şi branding, referinţa mea contribuie la întărirea brandului; dacă e începător, îi fac eu branding prin articolul meu.

• Prin această referinţă pe care o dau acum ca exemplu, forţa brandului Monica Stănescu, va creşte. Desigur, e puţin, dar în timp, va cântări. Dacă avem în vedere faptul că sunt pe net circa 10 Monica Stănescu, atunci e lesne de înţeles de ce are importanţă o astfel de referinţă.

Un aspect deranjant, este exprimarea artificială din articolele zise advertoriale. Am citit de-a lungul anilor multe astfel de articole. Foarte rar însă, am citit articole în care acele repere impuse de beneficiar, să fi fost integrate natural în text.

Mulţi oameni forţează introducerea cuvintelor şi frazelor cheie într-un text.

În acest sens, există pe net oameni care participă la un joc foarte util, numit „Duzina de cuvinte”. Este poate unul dintre cele mai reuşite exerciţii de SEO pe care l-am întâlnit.

Caută deci cu Google sau alt motor duzina de cuvinte şi vei găsi aceste articole. Ele sunt în bună măsură, un exemplu util de integrare organică a cuvintelor cheie într-un text.

Paradoxal însă, mă îndoiesc de utilitatea acestui joc, în perspectiva monetizării blogurilor respective… Valoarea de exemplu însă, rămâne!

Închei aici incursiunea în arta de a concepe un link, mulţumindu-i lui Tudor „staupenet” Bezea pentru dezbaterea propusă.

Am convingerea că se vor alătura acestei dezbateri şi alţi bloggeri cu experienţă şi vom reuşi astfel să construim un mic „compendiu” de experienţă în domeniu, care să ajute la creşterea calităţii blogosferei şi în general, a Virtualiei!

IMPLICA-TE! Sustine acest blog si Proiectul ZENLA, facand o donatie!
Si mie imi plac cartile gratuite. Dar eu le mai si scriu!
Si asta, cere mult TIMP!