Cum mă ajută internetul?

 Contrar opiniilor unora, potrivit cărora internetul ar fi un drog, pentru mine este un instrument de lucru foarte valoros. Şi aşa cum spunea şi Tudor „StauPeNet”, cum spune şi Andreea Luciana şi Radu Clapa, internetul o fi el un mare diavol, dar e şi un profesor neobosit şi totodată, cea mai vastă bibliotecă cvasi-gratuită din câte a cunoscut omenirea, în toată istoria ei!

Dar, ca să îi răspund lui Tudor pe cât posibil „la obiect”, voi înşira aici câteva idei importante pentru mine şi sunt convins, pentru oricine are un dram de respect de sine:

  • Învăţătură. Regret că dau peste nas la cam 90% din profesorii din învăţământul de stat. Mă puteam lipsi de ei, aproape de toţi, cu vreo 5 excepţii notabile în cei 16 ani de învăţământ formal, dacă aveam internet! Mi-ar fi fost greu, îmi este greu să mă lipsesc de OAMENI. De profesori însă, mă lipsesc chiar cu drag!
  • Bibliotecă. E cea mai vastă bibliotecă cu acces fără taxe directe. OK, ştiu că există Legea Conservării Energiei, că într-un fel plătesc. Tocmai de aceea am scris şi publicat sub licenţă Creative Commons, peste 10 volume. Şi tocmai aici este partea frumoasă! E destul să publici o singură carte sub licenţă CC şi ai îmbogăţit şi lumea şi pe tine!
  • Editură. Cea mai tare editură, e cea la care te duci azi şi peste o oră, eşti intrat în producţie. Fără cereri, fără aprobări „de la diverse”, vorba lui Caragiu. Fără internet, e exclus să şi visezi la aşa ceva!
  • Magazin. Fără să fac un secret din asta, îmi vând o parte din cărţi pe net. Magazinul, e blogul. O să zic ceva mai multe în alt articol, că i-am rămas dator lui Tudor cu o promisiune.
  • Cafenea. Păi, da. Cu cafenelele în offline, m-am împăcat mai puţin. Am preferat Muntele, Pădurile, Marea. Le prefer şi acum. Şi acolo sunt destui oameni cu care să socializezi. Dar online, îmi place de pildă cafeneaua FaceBucks. 😉 Mi-am deschis chiar mai mult de o cafenea pe-acolo! Şi, please, belive me, am clienţi! Dar mai sunt şi altele şi le ştiţi cu toţii. Îmi place că la o cafenea online, vin cafegii din toată lumea. La cele din offline, vine lume de tot felul… Ceea ce e cu totul altă poveste!
  • Şcoală. Da. Internetul, a deschis o nouă eră în învăţământ! Astăzi, orice om care simte că are o experienţă de transmis, poate să îşi deschidă propria şcoală, propriul curs măcar, la care se poate înscrie practic oricine, de oriunde din lume! Şi poţi preda în propriul tău ritm, fără ameninţarea lecţiilor deschise, a evaluărilor făcute de nepotul ministrului sau fata inspectorului general adjunct şi a „prietenilor” invidioşi, gata să te toarne la inspectorat găsesc ei un motiv, o justificare, o măslină, o atenţie, ceva! în speranţa că vor prelua orele tale măcar „opţionalele”! să-şi mai rotunjească veniturile! Sunt destui care s-au înscris la cursurile mele şi destui care sunt încântaţi de ele.
  • Teatru. Păi, da. Mai ascult o muzică, mai văd un film. Şi desigur, aflu tot ce e interesant la televiziunea locală YouTube!
  • Deşeurile menajere. Îmi place teribil la internet faptul că gunoaiele pot fi marcate şi, data viitoare, în loc să treci obligatoriu ca în offline pe lângă tomberon că e exact la intrarea în bloc!! schimbi direcţia în mod convenabil. Fără a contesta categoric dreptul la viaţă al gunoaielor, am posibilitatea să le ocolesc! În offline, e ceva mai greu. „Ele sunt peste tot: la birou, când îţi plăteşti taxele, la biserică, pe stradă, chiar şi în încăperea în care ne aflăm acum!”.
  • Partajarea resurselor. Poate cel mai fantastic lucru pe care mi-l oferă internetul astăzi, este că pot partaja resursele cu oricine, fără să cer aprobări de la SRI, SIE, miniştri, ministere, directori, secretare, portari, şoferi…
  • Dreptul la vot. Alt drept fundamental, pe care îl pot exercita cum vreau, când vreau, DE CE vreau şi fără să fiu obligat să mă ascund într-o boxă sau, să risc să îmi fie anulat votul, eventual să trebuiască să îl anulez eu pentru a reflecta corect deciziile mele, sau să fie înlocuit cu un buletin „în alb”, completat desigur, de cineva din comisia electorală, „funcţie de necesităţi”.
  • Dreptul la renunţare. Sau, am posibilitatea şi dreptul să renunţ oricând la internet, cum am făcut-o spre exemplu, când am plecat la Asprovalta. Apăs un buton şi gata! Mi-ar place să am dreptul şi în offline, să închid parlamentul şi guvernul, măcar un an. With a push of a button. Printr-o apăsare de buton. Să am şi eu un an de linişte! Sau poate că aş face-o pentru câteva zile, ca atenţionare! Sau poate, doar pentru câteva minute. Poate că aş face-o o singură dată, toată viaţa. Sau poate, mai ştii, dacă ar exista un altfel de buton, ar fi destul că există şi ar fi inutil să apăs?

TU, AI APĂSA PE UN ASTFEL DE BUTON DACĂ L-AI AVEA?

Sursă foto: Business Magazin RO


Vizualizări articol: (518)

Articole înrudite:
Scuze! M-am străduit, dar... fără rezultat! :( .

5 thoughts on “Cum mă ajută internetul?


  1. Multam’ este unul din cele mai detaliate raspunsuri pe care le -am primit pana acum la aceasta intrebare. Ma bucur ca ai descoperit partile benefice ale internetului si ca te tii departe de cele mai putin placute.


    • Mulţam eu, că trebuie din când în când să dăm “refresh” al obiectivele curente şi firesc, şi la mijloacele prin care ne-am propus să le atingem!
      E important să facem o pauză, să ne amintim că toate sunt mijloace; instrumente cu ajutorul cărora ne studiem pe noi înşine!


  2. E recomandat sa mai dai cu capul de pragul de sus daca uiti de existenta celui de jos – spuneau strabunii nostri :)


  3. Un articol pe care il citesti din placere ! Felicitari Serban, ai punctat foarte bine fiecare detaliu.


  4. Este extraordinar ceea ce ai relatat aici. Observatiile tale sunt nemaipomenite. Cine s-ar fi gandit vreodata ca internetul ofera atatea posibiliati? Ar trebui sa-l valorificam la maxim. Multumesc ca impartasesti cu noi toate aceste lucruri minunate. Incet, incet incep sa deschid ochii. Multumesc!

    [ :) Admin 5-PI Puntctaj 20 ZENLA 40 = 60]

Comments are closed.